Două mici modificări în ADN-ul uman pot fi cheia care a ajutat strămoșii noștri să meargă în poziție verticală, spun cercetătorii.
Studiul, publicat recent în jurnalul Nature, a descoperit că aceste ajustări au schimbat modul în care un os cheie din șold s-a dezvoltat.
Aceasta a permis oamenilor timpurii să stea în picioare, să își mențină echilibrul și să meargă pe două picioare în loc să se deplaseze pe toate patru ca alte primate.
Una dintre modificări a făcut ca iliumul – osul curbat pe care îl simți când îți pui mâinile pe șolduri – să se rotească cu 90 de grade. Acest lucru a schimbat modul în care mușchii se atașau de pelvis, transformând o structură folosită în trecut pentru cățărat în una adaptată pentru mersul în poziție verticală.
A doua schimbare genetică a încetinit procesul de întărire a iliumului în os, oferindu-i mai mult timp să se extindă lateral și să formeze un pelvis scurt, în formă de bol.
Aceste modificări au fost „esențiale pentru crearea și mutarea mușchilor care erau de obicei pe spatele animalului, împingându-l înainte, acum fiind plasați pe laterale, ajutându-ne să stăm în picioare pe măsură ce mergem,” a declarat Terence Capellini, co-autorul studiului și biolog evoluționist la Universitatea Harvard.
Cercetătorii au examinat mostre de țesut pelvian în dezvoltare de la oameni, cimpanzei și șoareci, asociind mostrele microscopice cu imagistica CT.
Au descoperit că, la oameni, cartilajul pelvian crește lateral în loc să crească vertical, așa cum se întâmplă la alte primate, și că se întărește mai târziu, permițând structurii să se lărgească pe măsură ce se formează.
Analiza ulterioară a relevat că diferența a provenit din schimbări subtile în reglementarea genelor – „comutatoarele” care controlează cum și când anumite gene sunt active.
La oameni, genele care formează cartilajul s-au activat în regiuni noi, determinând creșterea orizontală, în timp ce genele care formează osul s-au activat mai târziu, încetinind procesul de întărire.
Deoarece primatele împărtășesc majoritatea genelor de dezvoltare la fel, cercetătorii cred că aceste schimbări au apărut devreme în evoluția umană, după ce linia noastră s-a separat de cimpanzei.
„Ce a arătat munca lui Terry și a laboratorului său nu este doar o simplă rotație, ci o modalitate diferită de creștere,” a declarat antropologul de la Universitatea Missouri, Carol Ward, care nu a fost implicat în studiu, pentru Science News. „Unul dintre cele mai semnificative aspecte ale acestei schimbări este că arată cât de critic a fost să se stabilească capacitatea de a sta pe un picior la un moment dat, ceea ce ne permite să mergem pe două picioare.”
Interesant este că această cercetare nu a început ca un studiu evolutiv. Finanțat de Institutul Național al Sănătății, cercetătorii au pornit inițial pentru a înțelege cum se formează pelvisul pentru a îmbunătăți tratamentele pentru tulburările de șold.
„A fost orientat către cercetarea biomedicală,” a declarat Capellini pentru Science News, „înțelegerea modului în care se construiește un pelvis și de ce este diferit [de alte primate și șoareci], și, mai important, de ce duce la boli.”
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
