Fenomenul celular al îmbătrânirii este ireversibil și este caracterizat de oprirea diviziunii celulare și inducerea creșterii. Se crede că acest mecanism contribuie la bolile legate de vârstă, cum ar fi afecțiunile neurodegenerative, precum și la procesul de îmbătrânire în sine. Capacitatea celulelor îmbătrânite din creier de a elibera substanțe pro-inflamatorii precum citokinele și chemokinele este un factor care contribuie la deteriorarea neuronilor și avansarea tulburărilor neurodegenerative. Acumularea de proteine β-amiloide și tau observată în boala Alzheimer (AD), împreună cu gruparea microgliei și a astrocitelor senescente în creier, agravează neuroinflamația. Similar, acumularea de neuroni dopaminergici și microglie senescente a fost însoțită de patogeneza corpurilor Lewy și de răspunsul neuroinflamator la persoanele cu boala Parkinson (PD).
Cercetările actuale s-au concentrat asupra posibilității de a ameliora simptomele bolilor neurodegenerative prin utilizarea de senolitice, care sunt medicamente sau compuși chimici care elimină selectiv celulele îmbătrânite. În modelele animale de AD și PD, terapia senolitică a demonstrat îmbunătățirea funcției cognitive și reducerea neuroinflamației în ambele boli. Cu toate acestea, în ciuda potențialului promițător al țintirii senescenței celulare, mai multe provocări rămân. Este necesară o cercetare suplimentară pentru a înțelege mai bine interacțiunea complexă dintre celulele senescente și mediul înconjurător din creier. De asemenea, siguranța și eficacitatea pe termen lung a terapiilor senolitice trebuie evaluate cu atenție în studiile clinice.

Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.