Un studiu accesibil astăzi analizează aceste mecanisme, cu accent special pe legătura dintre inflamația cronică legată de vârstă și tendința crescută către o reacție de coagulare inadecvată în vasele de sânge care îmbătrânesc, cauza trombozei. Un aspect important al cercetărilor actuale privind îmbătrânirea sistemului imunitar constă în efortul de a găsi modalități de interferare în semnalizarea inflamatorie cronică fără a desactiva răspunsurile inflamatorii necesare. Aceasta s-a dovedit a fi dificil până în prezent, deoarece toată inflamația rulează prin aceleași declanșatoare și sisteme de reglementare. Singura alternativă este eliminarea deteriorării subiacente a îmbătrânirii care cauzează răspunsuri inflamatorii maladaptative, dar în prezent aceasta nu este focusul principal al comunității de cercetare.
Nucleotidele pierdute ca stimul pentru Coagul-Îmbătrânire
Îmbătrânirea este caracterizată de o scădere graduală a homeostaziei țesuturilor și a capacității regenerative, însoțită de apariția unei stări inflamatorii cronice, de intensitate scăzută, denumită inflamație. Această inflamație sterilă provine din acumularea de daune celulare și moleculare, eliminarea defectuoasă a detritusului auto-generat și activarea persistentă a căilor imune innascute. Inflamația joacă un rol central în dezvoltarea patologiilor legate de vârstă, inclusiv bolile cardiovasculare și trombotice.
Una dintre consecințele vasculare majore ale inflamației este stabilirea unui fenotip protrombotic, denumit aici coagul-îmbătrânire. Această stare rezultă din disfuncția endotelială, hiperreactivitatea plachetară și echilibrul hemostatic alterat. Este important de menționat că inflamația și coagularea nu sunt procese izolate, ci sunt funcțional interconectate prin conceptul de trombo-inflamație, un răspuns coordonat evoluat inițial pentru a limita infecția și a repara leziunile tisulare. Însă, atunci când este activat cronic, acest schimb de informații devine maladaptiv, menținând leziunile vasculare și riscul trombotic.
Datele emergente sugerează că nucleotidele pierdute, incluzând ADN-ul extracelular sau citosolic, ARN-ul și hibrizii ARN:ADN, acționează ca stimulente moleculare pentru atât activarea imună innascută, cât și pentru coagulare. Aceste nucleotide, adesea derivate din e
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
