„Am descoperit că, în medie, indivizii diagnosticați cu autism mai devreme și mai târziu în viață urmează căi de dezvoltare diferite și, surprinzător, au profile genetice diferite”, spune autorul principal și doctorand în psihiatrie, Xinhe Zhang, de la Universitatea din Cambridge.
Legat de: Studiu care Identifică Originea Autismului în Creșterea Inteligenței Umane
În plus, cei diagnosticați mai târziu au mai mare probabilitate să aibă un profil genetic care se suprapune cu ADHD. Acest lucru ar putea explica de ce a fost uneori dificil să se facă distincția între tulburarea de spectru autist (ASD) și ADHD.
„Acest studiu subliniază încă o dată cât de complex este autismul și cât de mult joacă genetica un rol nu doar în diagnosticare, ci și în caracteristicile acelui diagnostic”, a declarat Alycia Halladay, șefa departamentului științific al Autism Science Foundation, care nu a fost implicată în studiu, pentru NBC News, conform lui Liz Szabo. „Nu există o singură cauză a autismului, în ciuda afirmațiilor împotriva Tylenol.”
Zhang și echipa sa au examinat date din studii ample realizate în SUA, Marea Britanie, Europa și Australia, inclusiv date genetice de la peste 45.000 de persoane.
Ei au descoperit că copiii diagnosticați cu autism în copilărie timpurie, înainte de vârsta de 6 ani, prezintă mai multe dificultăți comportamentale la o vârstă fragedă, cu probleme care se stabilizează în timp. În timp ce cei diagnosticați mai târziu, după vârsta de 10 ani, aveau mai mare probabilitate să experimenteze dificultăți comportamentale în creștere și să dezvolte afecțiuni de sănătate mintală precum PTSD sau depresie.
„Acest lucru indică faptul că descoperirile epidemiologice privind dificultățile mentale mai mari întâmpinate de indivizii cu autism diagnosticați mai târziu pot fi parțial explicate de modelul de dezvoltare al autismului”, explică cercetătorii.
Cu toate acestea, nu există probabil o separare clară între cele două tipuri, nici distincții clare în severitate, avertizează Zhang și colegii săi. Mai degrabă, diferitele combinații de gene duc la diferite grade de simptome, provocări și puncte forte.
„Influențele genetice pot modifica care caracteristici ale autismului apar și când”, spune cercetătorul în neurodezvoltare de la Cambridge, Varun Warrier.
Alte studii recente care analizează modul în care copiii prezintă autismul au descoperit de asemenea că există probabil mai multe subtipuri ale acestei diferențe neurodezvoltative a creierului.
Cercetătorii explică că, în timp ce au luat în considerare unele factori demografici, cum ar fi sexul, în analiza lor, există încă alții care ar putea avea un impact semnificativ și care nu sunt luați în considerare.
„Vârsta la care se face diagnosticul de autism este extrem de complexă și variază în funcție de geografie și timp”, avertizează Zhang și echipa sa. „Factorii culturali locali, accesul la îngrijirea sănătății, prejudecățile de gen, stigmatul, etnia și mascarea probabil au un efect asupra cine primește un diagnostic și când.”
Astfel, deși aceste tipologii nu ar trebui folosite pentru a face presupuneri despre persoane și abilitățile lor, o mai bună înțelegere a lor ar putea ajuta la conducerea
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
