„Schimbările în ritmul cardiac în timpul ședințelor timpurii ar putea deveni biomarkeri valoroși pentru stratificarea pacienților, permițând strategii de tratament mai personalizate și eficiente în viitor”, a raportat echipa de cercetare condusă de Roberto Goya-Maldonado, MD, clinician-științific la Centrul Medical Universitar Göttingen.
MDD este o tulburare psihică complexă care afectează sute de milioane de oameni din întreaga lume și care rămâne dificil de tratat eficient. Aproximativ o treime dintre pacienții care iau antidepresive, terapia standard de primă linie pentru această afecțiune, nu observă o îmbunătățire a simptomelor. Stimularea cerebrală magnetică a apărut ca o alternativă promițătoare pentru aceste cazuri rezistente la tratament, cel mai des sub forma stimulării magnetice transcraniene repetitive (rTMS), o tehnică folosită pentru a livra impulsuri electrice care stimulează zonele creierului care sunt subactive la pacienții clinic depresivi.
În studiul actual, 75 de pacienți cu MDD au fost tratați folosind o formă de rTMS cunoscută sub numele de stimulare intermitentă cu pulsații theta (iTBS), care livrează impulsuri mai rapid pentru a scurta durata fiecărei sesiuni de tratament. Ritmul lor cardiac a fost monitorizat pe tot parcursul procedurii folosind echipament de electrocardiogramă continuă.
Rezultatele au arătat că o încetinire semnificativă a ritmului cardiac în primele 45 de secunde ale sesiunii a avut o îmbunătățire clinică mult mai mare la șase săptămâni mai târziu. În plus, o variabilitate mai mică a ritmului cardiac în primele 270 de secunde de tratament a fost, de asemenea, corelată cu îmbunătățiri ale simptomelor după o săptămână.
Un ritm cardiac mai lent probabil arată că tratamentul a avut succes în activarea căii frontale-vagale, un circuit neural implicat în reglarea stării de spirit care leagă cortexul prefrontal de inimă prin trunchiul cerebral. La pacienții care au primit un tratament simulat, această legătură între tratament și ritmul cardiac nu a fost găsită, sugerând că iTBS angajează activ circuitele creierului care reglează starea de spirit atunci când ritmul cardiac al pacientului încetinește.
Studiul a analizat, de asemenea, efectele alegerii siturilor personalizate de stimulare cerebrală pe baza modelelor individuale de conectivitate cerebrală. Cu toate acestea, acest lucru nu pare să aibă efecte semnificative asupra rezultatelor pe termen lung ale pacienților.
În prezent, rata de succes a iTBS variază între 30% și 50% cu protocoale standard. Monitorizarea cardiacă ar putea ajuta medicii să ajusteze parametrii precum poziționarea bobinei sau intensitatea stimulării pe baza răspunsului imediat al inimii fiecărui pacient pentru a îmbunătăți rata de răspuns. Un avantaj suplimentar este că monitorizarea ritmului cardiac poate fi ușor integrată.
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
