Depresia și demența au fost asociate anterior, motiv pentru care a fost inițiată această nouă cercetare, condusă de o echipă de la University College London (UCL). În acest studiu, cercetătorii au identificat șase simptome specifice care ar putea acționa ca semnale de avertizare.
„Descoperirile noastre arată că riscul de demență este legat de câteva simptome depresive în loc de depresie ca întreg”, explică psihologul epidemiologic Philipp Frank.
„Această abordare la nivel de simptome ne oferă o imagine mult mai clară a persoanelor care ar putea fi mai vulnerabile cu decenii înainte ca demența să se dezvolte.”
Studiul a analizat datele a 5.811 persoane care au participat la un studiu longitudinal în Marea Britanie. Informațiile despre revistasanatatii.ro/impactul-consumului-de-tutun-impreuna-cu-cannabis-asupra-creierului-un-studiu-mic-descopera-schimbari-unice/" title="Impactul consumului de tutun împreună cu cannabis asupra creierului: un studiu mic descoperă schimbări unice" class="aigl-auto-link">sănătatea mentală a pacienților au fost colectate între 1997 și 1999, când participanții aveau vârste cuprinse între 45 și 69 de ani și nu sufereau de demență.
Ulterior, voluntarii au fost monitorizați pentru aproximativ două decenii în medie. Diagnosticul de demență înregistrat în documentele și registrele de sănătate din Marea Britanie până în 2023 a fost utilizat în rezultatele finale.
În timpul acestei perioade, 10,1% dintre participanți au dezvoltat demență – iar cei care au raportat cinci sau mai multe simptome de depresie la vârsta mijlocie au prezentat un risc cu 27% mai mare.
Cu toate acestea, creșterea acestui risc a fost determinată de șase simptome depresive specifice, din cele 30 evaluate în total. Acele șase simptome includ pierderea încrederii în sine, dificultatea în a face față problemelor, lipsa afecțiunii față de alții, nervozitatea constantă, dificultatea de concentrare și nemulțumirea față de modul în care sunt îndeplinite sarcinile.
Pierderea încrederii în sine și incapacitatea de a rezolva problemele au fost în mod deosebit semnificative, fiecare crescând riscul de demență cu aproximativ 50%. Anumite simptome, precum problemele de somn și ideile suicidare, nu au prezentat o corelație pe termen lung cu diagnosticul de demență.
Deși structura studiului nu demonstrează o cauzalitate directă, sugerează că anumite elemente ale depresiei sunt asociate cu o șansă mai mare de a dezvolta demență – ceea ce ar putea influența ulterior cercetările privind motivul pentru care demența afectează anumite creiere și nu altele.
„Simptomele zilnice pe care mulți oameni le experimentează la vârsta mijlocie par să ofere informații importante despre sănătatea cerebrală pe termen lung”, explică Frank. „A acorda atenție acestor modele ar putea deschide noi oportunități pentru prevenția timpurie.”
Știm că atât depresia, cât și demența sunt complexe și multifacete, diferite între indivizi. Aceasta face ca stabilirea conexiunilor între ele să fie provocatoare – dar nu imposibilă, așa cum arată acest studiu.
Cu toate acestea, nu există garanția că aceste rezultate se aplică universal. Echipa recunoaște că cercetarea a fost efectuată doar în Marea Britanie, folosind funcționari relativ sănătoși. Demența a fost
Sursa: [Link către sursa originală a informației]
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
