Cercetătorii încep prin a descrie mecanismele implicate în procesul de inflamație asociat cu îmbătrânirea, remarcând cum acesta este strâns legat de diverse probleme progresive ale inimii, ducând la pierderea graduală a funcției acesteia. Nu e surprinzător faptul că suprimarea citokinelor inflamatorii a condus la rezultate cardiace mai bune la șoareci, iar prelungirea duratei de viață prin prevenirea bolilor cardiace asociate cu inflamația a reprezentat un obiectiv biotehnologic de ceva timp.
Comportamentul macrofagelor reprezintă o parte cheie a acestei relații. Macrofagele M1 polarizate pro-inflamatoriu sunt eficiente în eliminarea patogenilor, dar provoacă daune țesuturilor din jur; macrofagele M2 polarizate revin acest proces și repară țesuturile. Procesul de îmbătrânire determină o trecere de la comportamentul M2 la M1 [4], iar unul dintre principalii vinovați chimici este CCL5, un ligand care împiedică polarizarea macrofagelor către M2.
Hevin, găsit în matricea extracelulară, joacă diverse roluri în afecțiunile bolii. S-a raportat anterior că Hevin are beneficii semnificative împotriva îmbătrânirii creierului la șoareci, însă alte studii au identificat funcții complet diferite, inclusiv activitate împotriva cancerului prin recrutarea macrofagelor; totuși, recrutarea este de macrofage M1, ceea ce poate agrava boli precum pneumonie și boala hepatică grasă non-alcoolică.
Nu e surprinzător faptul că Hevinul din plasmă crește odată cu înaintarea în vârstă la oameni, în special la cei peste 60 de ani. În conformitate cu studiile anterioare care l-au identificat ca biomarker al insuficienței cardiace, acești cercetători au descoperit că este asociat cu o scădere a fracției de ejecție.
La șoareci, expresia Hevinului nu crește în inimă; mai degrabă, crește în țesuturile adipoase și apoi este distribuit în întregul corp, iar această creștere în distribuția Hevinului este însoțită de o scădere a capacității inimii de a pompa eficient sânge. Introducerea directă a Hevinului la șoarecii de 20 de luni nu a modificat nici tensiunea arterială, nici ritmul cardiac, însă a promovat senescenta celulară și a scurtat telomerii în inimă, a crescut infiltrarea macrofagelor împreună cu citokine inflamatorii în țesutul cardiac, a crescut fibroza și hipertrofia, contribuind la slăbirea inimii deja observată la șoarecii mai în vârstă. Cu toate acestea, aceste efecte negative au fost observate doar la animalele mai în vârstă; injectarea șoarecilor de 8 luni cu Hevin nu a cauzat aceste probleme.
Cercetătorii au folosit apoi un virus adeno-asociat (AAV) pentru a reduce expresia Hevinului. La fel ca și în cazul introducerii Hevinului în sine, acest tratament nu a avut efecte asupra animalelor mai tinere; totuși, la șoarecii de 20 de luni, multe boli legate de vârstă au fost ameliorate de acest tratament. Biomarkerii celulelor senescente au scăzut, telomerii s-au lungit, hipertrofia s-a diminuat, iar atât hipertrofia cât și fibroza au fost semnificativ reduse.
Aceste efecte s-au datorat în mare măsură efectelor Hevinului asupra CCL5 în particular, deoarece acesta semnificativ afectează funcționarea macrofagelor.
Sursa: [Aging Cell – Articol original în engleză](link catre sursa originala)
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
