Un medicament care vizează oasele și este alimentat de intuiția unui dentist își propune să redefinească îngrijirea osteoporozei și să revigoreze un domeniu stagnant.
De către Jonathan D. Grinstein, PhD
„Am căzut și nu mă pot ridica.”
Toți am văzut reclama: o persoană în vârstă, singură, căzută, incapabilă să ajungă la telefon – o imagine transformată într-un punct de vânzare pentru un dispozitiv de SOS sub formă de pandantiv. Dar pentru milioane de oameni care trăiesc cu osteoporoză sau cu pierderea legată de vârstă a densității minerale osoase (BMD), acel moment dramatizat devine realitate nefericită.
Ben Swanson, DDS, PhD, își imaginează un viitor în care acel dispozitiv nu va mai fi necesar deloc – nu pentru că ajutorul vine mai repede, ci pentru că oamenii rămân în picioare, îmbătrânind fără povara oaselor fragile, predispuse la fracturi. Acea viziune a fost ceea ce l-a determinat să înființeze Skeletalis, o startup de biotehnologie care iese acum din umbra stealth cu o rundă inițială de finanțare de 8 milioane de dolari pentru a avansa o platformă de livrare a unui micromolecule țintit pentru boala osoasă. Finanțarea va propulsa și primul său candidat, o terapie osteoporozică țintită pentru oase proiectată pentru a preveni fracturile, a menține BMD și a evita compromisurile de siguranță care au limitat opțiunile existente.
În centrul Skeletalis se află Sistemul de Intervenție Osoasă Activat de Osteoclaste (OASIS), o platformă construită pentru a concentra terapia precis acolo unde are loc pierderea osoasă – fără a perturba ciclurile naturale de remodelare ale corpului. Premiza este aparent simplă: trimiteți medicamente în locurile unde osul este activ descompus și lăsați restul scheletului în pace.
Drumul lui Swanson către conducerea în biotehnologie este unul neobișnuit. Nu este medic sau dezvoltator tradițional de medicamente; el este dentist. Dar expertiza sa științifică se află ferm la intersecția biologiei osoase și a livrării de medicamente. De-a lungul anilor de practică clinică, pe măsură ce trata pacienți care experimentau pierderi osoase semnificative, un model recurent s-a transformat într-o motivație.
„Inițial, mult din munca mea s-a concentrat pe regenerarea clasică a țesuturilor și ingineria țesuturilor, gândindu-mă cum regenerăm țesuturi într-un compartiment mic, foarte localizat”, a spus Swanson. „Realitatea pe care am văzut-o clinic la pacienții mei a fost că necesitatea cea mai acută în bolile osoase nu era neapărat aceste defecte mici, perfect conturate. Poți căptuși ceva acolo, dar când întregul schelet este afectat este probabil cel mai rău lucru care li se poate întâmpla în ceea ce privește pierderea independenței. A fost cu adevărat legat de căderea pentru mulți pacienți care nu s-au mai întors niciodată acasă după aceea.”
Medicina dentară, spune el, i-a oferit un loc în primul rând pentru experiențele trăite de pacienți cu medicamente pentru sănătatea osoasă.
„Ca dentist, ai ocazia să vorbești cu oamenii când sunt vulnerabili și inconfortabili”, a spus el, „și am început să am aceste conversații cu pacienții și să învăț foarte repede de la ei despre aceste experiențe personale legate de medicamentele existente pe care le luau, dar oasele lor deveneau foarte repede mai slabe. Acest lucru m-a condus
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.