Pentru cei cu condiția numită misofonie, sunete precum sorbitul, sforăitul, respirația și mestecatul pot provoca o reacție la fel de stresantă.
Un studiu publicat în 2023 de cercetătorii din Olanda sugerează că această condiție împărtășește gene cu tulburări de dispoziție precum anxietatea, depresia și PTSD.
Psihiatrul de la Universitatea din Amsterdam, Dirk Smit, și colegii săi au analizat datele genetice din Consorțiul de Genomică Psihiatrică, UK Biobank și bazele de date 23andMe.
Au descoperit că persoanele care s-au autoidentificat ca având misofonie erau mai susceptibile să aibă gene asociate cu tulburările psihice, precum și cu tinitusul.
Pacienții cu tinitus – un sunet persistent și ascutit în urechi – sunt, de asemenea, mai susceptibili să prezinte simptome psihologice de depresie și anxietate.
„A existat, de asemenea, o suprapunere cu genetica PTSD”, a declarat Smit pentru Eric W. Dolan la PsyPost.
„Acest lucru înseamnă că genele care conferă o sensibilitate la PTSD cresc, de asemenea, probabilitatea de a avea misofonie, ceea ce ar putea indica existența unui sistem neurobiologic comun care afectează ambele condiții. Și asta ar putea sugera că tehnicile de tratament folosite pentru PTSD ar putea fi folosite și pentru misofonie.”
Aceasta nu înseamnă că misofonia și celelalte condiții au neapărat mecanisme comune, ci doar că unii factori de risc genetici pot fi similari.
Cercetările anterioare au arătat că persoanele care experimentează misofonie sunt mai susceptibile să-și interiorizeze stresul.
Studiul echipei lui Smit a confirmat și acest lucru, arătând legături puternice cu trăsături de personalitate precum îngrijorarea, vinovăția, singurătatea și neuroticismul.
Reacțiile la un sunet declanșator pot varia de la iritare și furie, până la o stare de stres care interferează cu viața de zi cu zi.
„S-a argumentat că misofonia se bazează pe sentimentele de vinovăție legate de iritare și furie evocate, mai degrabă decât pe expresiile comportamentale ale furiei în sine care cauzează stresul”, scriu cercetătorii.
Persoanele cu tulburare de spectru autist (ASD) erau mai puțin susceptibile să experimenteze misofonie. Acest lucru a fost neașteptat, deoarece cei cu ASD au adesea o capacitate redusă de a tolera sunetele.
„Rezultatele noastre sugerează că misofonia și ASD sunt tulburări relativ independente în ceea ce privește variația genomică”, scriu Smit și echipa sa în lucrarea lor.
„Acest lucru ridică posibilitatea că există alte forme de misofonie, una care este în mare parte determinată de condiționarea furiei sau a altor emoții negative față de sunetele specifice care declanșează această reacție, moderate de trăsături de personalitate.”
Smit și colegii săi avertizează că datele lor au fost în cea mai mare parte provenite din populații europene, deci aceleași legături ar putea să nu apară în alte populații.
Misofonia nu a fost diagnosticată medical în datele lor, ci doar autoidentificată.
Sursa: [Studiul original](link sursa original)
–
Sper că această adaptare este în conformitate cu cerințele tale. Dacă mai ai nevoie de ajutor, te rog să mă anunți.
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
