Abordarea, detaliată în JAMA, ar putea ajuta clinicienii să proiecteze revistasanatatii.ro/provocarile-obisnuite-legate-de-cresterea-clinicilor-de-longevitate/" title="Provocările obișnuite legate de creșterea clinicilor de longevitate" class="aigl-auto-link">intervenții personalizate în care pacienții cu sepsis sunt tratați în funcție de răspunsurile lor imune distincte.
Personalizarea imunoterapiei în funcție de profilul imun a fost mai eficientă în reducerea disfuncției organelor vitale la acești pacienți în stare critică decât placebo-ul în cadrul studiului ImmunoSep.
Aproape de două ori mai mulți pacienți tratați cu imunoterapie bazată pe biomarkeri au atins pragul principal de îmbunătățire a funcției organice în comparație cu cei care au primit placebo.
„Printre pacienții cu sepsis, imunoterapia de precizie care vizează sindromul de activare a macrofagelor și imunoparalizia indusă de sepsis a îmbunătățit disfuncția organică până în ziua a 9-a în comparație cu placebo”, a rezumat Evangelos Giamarellos-Bourboulis, PhD, de la Universitatea Națională și Kapodistriană din Atena, și colegii săi.
Sepsisul reprezintă o reacție imună amenințătoare de viață la infecție care afectează organele vitale și este o cauză majoră de deces la nivel mondial. Este cauzat de o reacție imună anormală la infecție, care variază de la hiperinflamație la imunosupresie.
Pentru a examina dacă o abordare de precizie bazată pe clasificarea dereglării imune ar putea ajuta, cercetătorii au desfășurat un studiu multicentric care a inclus 276 de adulți care îndeplineau criteriile de sepsis 3 secundar la pneumonie sau bacteriemie primară.
Timp de peste 30 de luni, cercetătorii au evaluat 672 de pacienți, dintre care 53% aveau un răspuns gazdă neclasificat și 42% îndeplineau criteriile cu fie sindrom de activare a macrofagelor (7%, n = 48) sau imunoparalizie (34%, n = 228).
După eliminarea celor cinci persoane care au retras consimțământul, 131 de pacienți au fost repartizați aleatoriu pentru a primi imunoterapie de precizie sub formă de anakinra pentru starea hiperinflamatorie sau interferon gamma recombinant pentru imunoparalizie, în timp ce ceilalți 145 au primit placebo.
Vârsta medie a fost de 70 de ani, iar aproximativ o treime din participanți erau femei.
Au fost efectuate două teste – feritina serică și expresia antigenului uman de leucocite (HLA)-DR pe monocitele circulante.
Acestea au fost apoi utilizate pentru a caracteriza răspunsul gazdă în una dintre cele trei grupuri: sindrom de activare a macrofagelor, cu feritină ridicată și HLA-DR normal; imunoparalizie indusă de sepsis, cu feritină normală și HLA-DR scăzut; sau neclasificat, cu feritină normală și expresie HLA-DR.
Pacienții cu un răspuns neclasificat nu au fost repartizați aleatoriu, în timp ce restul au fost repartizați aleatoriu pentru a primi tratament de precizie sau placebo.
Terapia de precizie a constat într-un curs de 15 zile fie de anakinra intravenos dacă pacientul avea sindrom de activare a macrofagelor, fie de interferon gamma recombinant subcutanat dacă aveau imunoparalizie.
Pentru a asigura păstrarea confidențialității, toți pacienții au primit injecții intravenoase și subcutanate, pacienții de control primind dublu placebo.
Sursa: [Studiul original](link catre sursa originala)
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
