Plumbul este adesea considerat un toxină modernă, însă un nou studiu a descoperit că ne bântuie pe noi și pe strămoșii noștri de aproape 2 milioane de ani. În mod surprinzător, expunerea ar fi putut chiar să ofere oamenilor un avantaj față de cei mai apropiați veri ai noștri.
O echipă internațională de cercetători a analizat conținutul de plumb din 51 de dinți fosilizați de hominizi, datând între 100.000 și 1,8 milioane de ani.
Mostrele proveneau de la Homo sapiens, Neanderthalieni, câteva specii timpurii de Homo, precum și de la rude mai îndepărtate precum Australopithecus, Paranthropus, Gigantopithecus, și specii fosile de orangutani și bâbui.
„Am identificat semnale clare ale expunerii episodice la plumb în 73% dintre specimene (71% pentru hominini Australopithecus, Paranthropus, și Homo),” scrie echipa în lucrarea lor.
Pericolele expunerii la plumb sunt bine documentate, însă echipa sugerează că acestea ar fi putut fi chiar mai grave pentru verii noștri Neanderthalieni.
Au efectuat teste pe mini-creierii crescuți în laborator care aveau una dintre cele două variante ale unui gen numit NOVA1 – o versiune pe care o au oamenii moderni și una găsită la Neanderthalieni și alte specii dispărute.
Organoizii creierului cu varianta veche a genei au suferit perturbări semnificative ale activității genei numită FOXP2, care codifică o proteină crucială pentru dezvoltarea vorbirii și limbajului. Creierele cu varianta modernă, însă, au arătat mai puține daune.
„Aceste rezultate sugerează că varianta noastră NOVA1 ar fi putut oferi protecție împotriva efectelor neurologice dăunătoare ale plumbului,” spune Alysson Muotri, biolog dezvoltare la Universitatea din California, San Diego.
Plumbul a fost asociat cu o serie de probleme de sănătate grave, precum tulburări neurologice și boli cardiovasculare. Se crede că a deteriorat sănătatea mintală și a scăzut coeficientul de inteligență al întregi generații, ba chiar a crescut ratele de criminalitate.
Această toxicitate este de obicei considerată o problemă de sănătate care a început în mare parte odată cu activitățile umane precum minatul și topirea metalelor, și s-a intensificat în timpul Revoluției Industriale.
Curând am început să adăugăm plumb în vopsele și combustibili, extinzându-și astfel influența toxică.
Cu toate acestea, hominizii antici ar fi fost expuși la plumb prin surse naturale, precum activitatea vulcanică, incendiile de vegetație și procesele geologice care cresc concentrațiile de plumb în sursele de hrană și apă. Și aceasta ar fi variat în funcție de specii.
„Dinții lui P. robustus au arătat în mod constant câteva linii de plumb la nivel scăzut, în timp ce A. africanus și Homo sp. au arătat expuneri mai frecvente,” scriu cercetătorii în noul studiu.
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
