Cercetarea asupra îmbătrânirii a avansat semnificativ în ultimul secol, de la studiile timpurii pe modelele animale până la accentul actual pe aplicațiile clinice și traducționale. Pe măsură ce literatura de specialitate se extinde exponențial, recenziile narative tradiționale nu mai pot surprinde complexitatea domeniului, subliniind necesitatea uneltelor noi și neînclinate de sinteză. Aici, folosim tehnici avansate de procesare a limbajului natural (NLP) și de învățare a mașinilor (ML) pentru a analiza 461.789 de rezumate legate de îmbătrânire publicate între 1925 și 2023.
Una dintre constatările centrale ale studiului nostru este evoluția semnificativă a priorităților de cercetare în ultimii 50 de ani. Primele decenii au fost dominate de un accent pe modelele animale și mecanismele celulare, care au pus bazele înțelegerii noastre mecaniste a îmbătrânirii. În contrast, deceniile recente arată o schimbare pronunțată către cercetarea clinică și aplicațiile în domeniul sănătății, reflectând atât progresele tehnologice, cât și prioritățile schimbătoare ale societății pe măsură ce populațiile îmbătrânesc. Această tranziție este subliniată și mai mult de o consolidare a temelor de cercetare în jurul unor câteva subiecte dominante; cel mai notabil, cele legate de sănătate și clinici și un accent intens pe boli neurodegenerative, unde boala Alzheimer și demența au apărut ca cele mai studiate condiții în domeniul îmbătrânirii. Dominanța covârșitoare a cercetării asupra Alzheimer-ului și a demenței nu ar putea reflecta doar tendințele științifice emergente, ci ar putea fi parțial determinată și de politici de finanțare. De exemplu, agențiile precum Institutul Național pentru Îmbătrânire au alocat istoric o proporție substanțială din fondurile lor de cercetare pentru Alzheimer și demențe conexe, modelând prioritățile de cercetare ale domeniului.
Analiza noastră de clusterizare a relevat grupuri tematice distincte care nu numai că segregă cercetarea clinică și biologică de bază, dar evidențiază și studii specifice axate pe țesuturi și sisteme (de exemplu, cele legate de sistemul nervos central sau mușchii scheletici). Legăturile între clusterii biologiei îmbătrânirii (cum ar fi stresul oxidativ și senescența celulară) și clusterii orientați clinic rămân rare. Acest lucru sugerează că, în ciuda creșterii generale a cercetării asupra îmbătrânirii, persistă o lacună semnificativă între mecanismele fundamentale ale îmbătrânirii și traducerea acestora în setările clinice.
În afara acestor tendințe generale, o analiză concentrată asupra literaturii de specialitate privind biologia îmbătrânirii a descoperit clusteri distincte care corespund proceselor fundamentale ale îmbătrânirii.
Sursa: [Link către studiul original](link către studiul original, dacă este disponibil)
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
