Este cu totul posibil dacă îți cultivi obiceiuri pe tot parcursul vieții care sunt benefice funcționării creierului.
Ca cercetător în neuroștiința cognitivă și neuropsihologia proceselor de îmbătrânire, îmi propun să aduc în lumină modurile în care putem menține o sănătate cognitivă bună pe măsură ce îmbătrânim, având în vedere avansurile științifice recente.
Una dintre cele mai eficiente strategii identificate de cercetare este dezvoltarea și menținerea unei rezerve cognitive bune.
Rezerva cognitivă se referă la capacitatea creierului de a rezista efectelor îmbătrânirii sau a bolilor neurodegenerative fără a duce la o scădere semnificativă a funcționalității. Acest concept este acum central în abordările de prevenire a declinului cognitiv.
În raportul său „Prevenirea, intervenția și îngrijirea demenței”, actualizat în 2024, Lancet a evidențiat faptul că 45% din cazurile de demență ar putea fi prevenite sau amânate prin abordarea a 14 factori de risc modificabili.
Acești factori includ inactivitatea fizică, depresia și izolarea socială.
Dar unul dintre cei mai timpurii și importanți factori este nivelul scăzut de educație.
Educația a fost mult timp considerată principalul indicator al rezervei cognitive. Ea reflectă expunerea îndelungată la activități intelectual stimulante care promovează dezvoltarea rețelelor cerebrale eficiente.
Dar această perspectivă este acum considerată incompletă. Rezerva cognitivă nu este fixată în copilărie sau în viața adultă: ea poate fi construită, menținută și chiar amplificată pe parcursul vieții prin diferite experiențe, inclusiv învățare, interacțiuni sociale bogate și activități de timp liber stimulative cognitiv.
Exemple specifice ale acestor activități includ jucatul unui instrument muzical sau jocuri de masă complexe precum șahul, sau participarea la activități de voluntariat care necesită abilități de planificare și rezolvare a problemelor.
Cercetarea științifică oferă mai multe modele complementare pentru înțelegerea mecanismelor rezervei cognitive.
Unele se concentrează pe structura creierului însuși, sugerând că caracteristicile precum numărul de neuroni influențează toleranța creierului la daune. Acesta este modelul de rezervă cerebrală, care se bazează pe ideea că unele persoane se nasc cu un număr mai mare de neuroni, permițându-le să facă față mai bine îmbătrânirii.
Alții susțin că stilurile de viață active pot încetini efectele îmbătrânirii creierului prin întărirea rezilienței biologice — de exemplu, capacitatea creierului de a rămâne intact și funcțional pe măsură ce îmbătrânește, prezentând puține semne vizibile de deteriorare în ciuda vârstei. Acesta este modelul de menținere a creierului.
Un al treilea set de modele pune accent pe flexibilitatea funcțională a creierului, care îi permite să-și mobilizeze resursele în mod diferit sau să recruteze rețele neurale alternative pentru a compensa pierderile legate de vârstă. Acesta este cunoscut sub numele de modelul de rezervă cognitivă.
Aceste diferite modele fac parte dintr-un cadru conceptual comun care distinge între rezerva cerebrală, menținerea cerebrală și rezerva cognitivă.
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
