O evaluare amănunțită a stării de sănătate a uneia dintre cele mai vârstnice persoane din lume, Maria Branyas, sugerează că unul dintre motivele pentru care a trăit până la 117 ani a fost că avea un genom excepțional de tânăr.
Unele dintre variantele genetice rare pe care le deținea sunt legate de longevitate, funcția imunitară și un inimă și un creier sănătoase.
Oamenii de știință din Spania spun că acum folosesc aceste descoperiri pentru a „oferi o perspectivă nouă asupra biologiei îmbătrânirii umane, sugerând markeri pentru îmbătrânirea sănătoasă și strategii potențiale pentru a crește speranța de viață”.
Rezultatele se bazează pe mostre de sânge, salivă, urină și fecale pe care Branyas le-a furnizat înainte de trecerea sa în neființă în 2024, când era cea mai în vârstă persoană în viață din lume.
Potrivit unei echipe conduse de cercetătorii de la Institutul de Cercetare a Leucemiei Josep Carreras din Barcelona, Branyas avea celule care „simțeau” sau „se comportau” ca și cum ar fi fost mult mai tinere decât vârsta ei cronologică.
A depășit speranța medie de viață a femeilor din Catalonia, locul său de baștină, cu mai mult de 30 de ani.
La vârsta sa înaintată, Branyas avea o stare de sănătate generală foarte bună, spun oamenii de știință, marcându-se printr-o sănătate cardiovasculară excelentă și niveluri foarte scăzute de inflamație.
În ciuda anilor avansați, sistemul său imunitar și microbiomul intestinal aveau ambele markeri care se potriveau cu colective mult mai tinere. De asemenea, avea niveluri extrem de scăzute de colesterol ‘rău’ și trigliceride, precum și niveluri foarte ridicate de colesterol ‘bun’.
Toți acești factori ar putea ajuta la explicarea stării sale de sănătate excelentă și a longevității extreme.
„Longevitatea umană extremă, exemplificată de supercentenari, prezintă o paradox în înțelegerea procesului de îmbătrânire: în ciuda vârstei înaintate, ei mențin o stare de sănătate relativ bună”, scriu cercetătorii, conduși de epigeneticienii Eloy Santos-Pujol și Aleix Noguera-Castells.
Branyas a dus o viață mentală, socială și fizică activă, dar a avut și noroc cu genetica.
Deși consumul unei diete mediteraneene bogate în iaurt ar fi putut juca un rol în viața sa îndelungată, longevitatea extremă este probabil influențată de o varietate largă de variabile genetice și de mediu.
În mod interesant, oamenii de știință au observat o „eroziune masivă” a telomerilor lui Branyas – capetele cromozomilor săi.
Telomerii protejează materialul genetic și cei mai scurți sunt legați de un risc mai mare de deces. Studii recente, totuși, sugerează că printre cei mai în vârstă dintre cei bătrâni, telomerii nu sunt de fapt un marker util al îmbătrânirii.
De fapt, având telomeri foarte scurți ar fi putut să îi ofere un avantaj lui Branyas. Ipotezic vorbind, scriu autorii, durata scurtă de viață a celulelor corpului său ar fi putut să împiedice cancerul să se înmulțească vreodată.
„Imaginea care reiese din studiul nostru, deși derivată doar din această persoană excepțională, arată că longevitatea umană extremă este asociată cu o stare relativ bună de sănătate”, concluzionează cercetătorii.
Sursa: [Articolul original](link)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.