„Diabetul de tip 2 este un factor de risc bine stabilit pentru fracturile vertebrale asociate cu dizabilitate pe termen lung și creșterea mortalității,” explică Yu Chang, MD, un cercetător și clinician la Universitatea Națională Cheng Kung, împreună cu colegii săi în JAMA Surgery.
„În timp ce agoniștii receptorilor de GLP-1 au demonstrat beneficii terapeutice dincolo de controlul glicemic, rolul lor în sănătatea osoasă rămâne incert, iar dovezi referitoare la asocierea lor cu riscul de fractură vertebrală au fost inconsistente.”
Chang și colegii săi au realizat un studiu folosind datele din registrul electronic de sănătate pentru a evalua dacă utilizarea agonistului GLP-1 influența riscul de fractură de coloană vertebrală la persoanele cu diabet de tip 2. Cercetătorii au folosit datele din TriNetX, o resursă online care combină înregistrările electronice de sănătate anonimizate din 151 de spitale și clinici din întreaga lume.
În total, cercetătorii au folosit date de la 259.162 de utilizatori și 1.289.637 de non-utilizatori ai agoniștilor receptorilor de GLP-1 dulaglutidă, liraglutidă și semaglutidă. Toate persoanele incluse sufereau de diabet de tip 2. După ce au potrivit cu atenție pacienții după vârstă, sex, alte boli și medicamente, au obținut două grupuri egale de câte 193.563 de persoane fiecare: un grup care utiliza un medicament GLP-1 și unul care nu utiliza unul.
Rezultatele au arătat că persoanele care luau agoniști GLP-1 aveau un risc semnificativ cu 17% mai mic de a suferi o fractură de coloană vertebrală în decurs de 10 ani decât non-utilizatorii.
Chang și echipa sa au analizat, de asemenea, dacă pacienții au avut nevoie de proceduri legate de coloana vertebrală, cum ar fi vertebroplastia sau cifoplastia. Au descoperit că aceste proceduri erau rare în general (între 0,8-1 la 1000 de pacienți), dar cei tratați cu agoniști GLP-1 aveau un risc cu 20% mai mic de a avea nevoie de aceste operații comparativ cu cei din grupul non-utilizator.
„Mecanismele care stau la baza acestei asocieri sunt probabil multifactoriale. Agoniștii receptorilor de GLP-1 ar putea promova direct formarea osoasă și inhiba resorbția prin modularea activității osteoblastelor și osteoclastelor prin calea de semnalizare RANKL/OPG,” sugerează Chang și coautorii săi.
„De asemenea, aceștia ar putea îmbunătăți microarhitectura osoasă prin afectarea metabolismului calciului și fosforului și reglarea hormonilor legați de osuri prin axa hipotalamo-hipofizo-paratiroidiană. În plus, agoniștii receptorilor de GLP-1 atenuează inflamația cronică și rezistența la insulină, ceea ce ar putea conserva funcția osteoblastelor și calitatea matricei osoase, reducând astfel fragilitatea scheletică.”
Studiul a fost de natură observațională, dar sugerează că aceste medicamente, care au primit mult interes recent datorită capacității lor de a trata obezitatea, precum și diabetul de tip 2, ar putea avea un beneficiu suplimentar pentru sănătatea osoasă care ar trebui explorat mai departe.
Sursa: [Link către sursa originală (dacă este disponibil)]
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
