Până în prezent, ecranele bazate pe nevertebrate au identificat sute de compuși care prelungesc durata de viață. Cu toate acestea, relativ puțini au fost validați în mai multe specii, iar cei mai mulți dintre geroprotectori fac parte din clasele studiate extensiv precum inhibitorii țintei mecanistice a rapamicinei (mTOR), activatorii AMPK sau inhibitorii de histon deacetilază (HDAC). Deoarece aceste căi reglementează procese celulare largi, modularea farmacologică directă a componentelor lor de bază poate produce efecte pleiotrope. Această dependență de un set limitat de ținte și clase de medicamente bine studiate subliniază necesitatea uneltelor neînclinate care pot prioritiza diverse candidaturi geroprotectoare.
În prezent, au fost dezvoltate mai multe strategii pentru identificarea geroprotectorilor pe bază de molecule mici, de la screening neînclinat la predicția de medicamente bazată pe transcriptomică. Aceasta din urmă, care deduce efectele geroprotectoare ale medicamentelor pe baza modificărilor transcriptomice induse de medicamente, este o metodă emergentă și a câștigat popularitate datorită disponibilității resurselor transcriptomice la scară largă. Mai multe metodologii au fost dezvoltate în cadrul acestui cadru. O strategie larg utilizată este „abordarea de inversare”, care identifică medicamente care contracarează modificările de exprimare a genelor asociate cu îmbătrânirea. Această abordare a condus la descoperiri precum oridonina, un inhibitor AKT care prelungește durata de viață la drojdii și șoareci. Cu toate acestea, abordarea de inversare presupune că toate modificările legate de vârstă sunt dăunătoare, în ciuda unor dovezi conform cărora unele ar putea fi adaptive.
O altă strategie, „abordarea de imitare”, potrivește profilurile transcriptomice induse de medicamente cu cele ale intervențiilor antiîmbătrânire cunoscute. Această metodă a fost aplicată pentru a identifica compuși precum alantoina și rilmenidina, care prelungesc durata de viață la Caenorhabditis elegans. Cu toate acestea, această metodă tinde să redescopere medicamente similare cu intervențiile cunoscute, limitându-și capacitatea de a dezvălui mecanisme noi.
Aici, am folosit C. elegans și șoareci pentru a explora strategiile transcriptomice pentru descoperirea geroprotectorilor. Aplicând ceasurile transcriptomice și analiza rețelelor de coexpresie, am constatat că multe dintre modificările asociate îmbătrânirii la C. elegans sunt adaptive – unele
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
