În experimentele pe șoareci, cercetătorii au redus comportamentele asemănătoare durerii neuropatice prin perturbarea unei interacțiuni între două proteine din celulele nervoase senzoriale de durere. Descoperirile, publicate în Cell Reports Medicine, indică către o nouă strategie potențială pentru dezvoltarea tratamentelor non-opioide pentru durerea cronică.
Durerea neuropatică cronică poate apărea atunci când modificările din sistemul nervos fac ca semnalele de durere să persiste după o leziune. Cercetătorii s-au concentrat pe Nav1.8, un canal de sodiu găsit în principal în celulele nervoase senzoriale de durere numite nociceptori. Nav1.8 ajută aceste celule să genereze semnale electrice pe care creierul le percepe ca durere.
Nav1.8 a devenit deja un important obiectiv pentru medicamente. FDA a aprobat recent suzetrigina, care blochează direct Nav1.8, pentru durerea acută moderată până la severă. Eficiența sa în durerea cronică este încă în curs de investigare.
Echipa de la Spitalul pentru Copii din Boston a abordat o cale diferită. În loc să blocheze direct Nav1.8, ei au vizat interacțiunea sa cu ankyrin-3, sau Ank3, o proteină de andocare care ajută la menținerea Nav1.8 pe suprafața celulelor nervoase.
Cercetătorii au descoperit că această colaborare devine deosebit de importantă după o leziune nervoasă, când celulele senzoriale de durere devin neobișnuit de active. Perturbarea interacțiunii a redus cantitatea de Nav1.8 disponibilă pe suprafața celulei, ajutând la liniștirea acestor neuroni hiperactivi.
Pentru a face acest lucru, cercetătorii au dezvoltat un peptid lipidat scurt, sau SLiP – un mic fragment de proteină atașat unei molecule grase care îl ajută să pătrundă în celule. În experimentele de laborator, peptidul a redus activitatea Nav1.8 în celulele nervoase foarte sensibilizate, dar a avut un efect redus în condiții normale.
Cercetătorii au testat apoi peptidul în modele de șoareci cu dureri neuropatice și inflamatorii. Tratamentul a redus comportamentul spontan asemănător durerii și răspunsurile accentuate la atingere, dar nu a interferat cu răspunsurile la durerea acută la animalele nevătămate. Această distincție ar putea fi importantă deoarece durerea acută servește ca un sistem de avertizare care ajută la protejarea organismului de leziuni.
Echipa a comparat și tratamentul cu gabapentină, un medicament comun folosit pentru durerile nervoase. Gabapentina a redus mișcările animalelor în momentul de maximă ușurare a durerii, în timp ce peptidul experimental nu a produs o scădere similară a mobilității.
Rezultatele sugerează că durerea persistentă schimbă modul în care neuroni senzoriali de durere folosesc interacțiunile proteice pentru a rămâne neobișnuit de activi. Așa cum au scris autorii, descoperirile oferă „o strategie pentru a reduce selectiv durerea patologică fără a afecta rolul protector al durerii acute nociceptive.”
Descoperirile rămân în stadiul preclinic, iar cercetătorii au remarcat că importanța interacțiunii Nav1.8-Ank3 încă trebuie confirmată la oameni. Totuși, th
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
