În decursul vieții lor, oamenii și alte animale pot învăța să asocieze anumite acțiuni sau semnale cu un rezultat dorit. Acest proces, numit învățare prin recompensă, este cunoscut pentru a juca un rol în anumite condiții de sănătate mintală, în special în tulburările de consum de substanțe (TCS).
Înțelegerea modului în care creierul învață să asocieze comportamente specifice cu recompense ar putea ajuta la identificarea proceselor neuronale implicate în TCS și alte condiții asociate cu comportamentele compulsive de căutare a recompenselor. Studii recente au arătat că și cerebelul, o regiune a creierului cunoscută în principal pentru rolul său în coordonare și mișcare, devine activ atunci când animalele și oamenii primesc recompense.
Cercetătorii de la Institutul Național de Sănătate și de la Universitatea Brown au studiat recent șoarecii pentru a înțelege mai bine rolul cerebelului în învățarea prin recompensă. Lucrarea lor, publicată în revista Nature Neuroscience, prezintă dovezi că cerebelul îi ajută pe șoareci nu doar să-și coordoneze mișcările pentru a obține o recompensă, ci și să anticipeze recompensele.
„Deși cerebelul este încă considerat în primul rând un ‘centru de control al mișcării’, noi, ca și alții, am devenit din ce în ce mai interesați de rolul său în căutarea recompenselor,” a declarat Mark J. Wagner, autorul principal al lucrării, pentru Medical Xpress.
„Oamenii urmăresc în mod obișnuit recompense ‘abstracte’ – adică recompense care nu trebuie consumate fizic. Dar experimentele care ne permit să observăm și să manipulăm căi neuronale specifice sunt mai ușor de realizat în șoareci, unde recompensele sunt de obicei mâncare sau apă. Deoarece șoarecii trebuie să mănânce sau să bea acele recompense, activitatea neurală ‘legată de recompensă’ este dificil de distins de activitatea legată de consumul fizic al recompensei.”
Pentru a investiga rolul cerebelului în învățarea prin recompensă, Wagner și colegii săi au folosit o versiune modificată a unei abordări experimentale clasice. Ei i-au învățat pe șoareci să apese un mâner pentru o recompensă întârziată, monitorizând activitatea celulelor cerebeloase.
„Șoarecii efectuează o acțiune pentru stimularea întârziată a circuitului cerebral de recompensare legat de dopamină, fără să aibă ceva de mâncat sau de băut,” a explicat Wagner. „Obiectivul nostru a fost să determinăm dacă circuitele cerebeloase codifică așteptarea și primirea recompenselor atunci când nu este necesară nicio consumație fizică, și dacă acele semnale ajută la stimularea comportamentelor motivate.”
În timpul experimentelor, șoarecii au învățat să apese un mâner mic pentru a primi o recompensă întârziată care nu era mâncare sau apă. La unu sau două secunde după o apăsare de succes, cercetătorii au stimulat un traseu cerebral de recompensare legat de dopamină folosind fie stimulare electrică, fie lumină.
În timp ce șoarecii efectuau sarcina de învățare a recompenselor, cercetătorii monitorizau activitatea în cerebelul lor.
Sursa articol https://medicalxpress.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
