Diagnosticarea cancerului ovarian la orice stadiu este o provocare. Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și Universitatea Johns Hopkins lucrează asiduu pentru a aborda această problemă, așa cum a fost raportat într-un nou articol publicat în revista Device, cu scopul de a îmbunătăți capacitatea de detectare timpurie a cancerului ovarian și de a utiliza celulele proprii ale pacientului pentru a dezvolta tratamente.
Deși cancerul ovarian afectează în cele din urmă ovarele, cercetările de acum aproximativ 20 de ani au indicat că multe cazuri de cancer ovarian seros de grad înalt – cel mai comun tip – de fapt își au originea în trompele uterine, unde leziunile precanceroase sunt microscopice și dificil de prelevat. Procedura de diagnostic actuală include analiza patologică a trompelor uterine care sunt îndepărtate chirurgical de la un pacient. Trompele uterine îndepărtate sunt apoi conservate, iar mici secțiuni de țesut sunt prelevate pentru ca patologii să le examineze.
„Este foarte consumatoare de timp și distructivă pentru celule”, spune Kripa Varanasi, doctor în științe, autorul principal al studiului și profesor la MIT. „Am vrut să aducem noi capacități în patologie, astfel încât să nu putem doar să vedem cum arată aceste celule, ci și să le colectăm vii și să studiem cum se comportă.”
Cercetătorii de la MIT au urmărit procesul de colectare printr-o lentilă de clinician, vizitând chirurgii în sala de operații la Johns Hopkins.
„Acesta este exact tipul de problemă care beneficiază de colaborarea între clinicieni și ingineri”, spune Rebecca Stone, doctor în medicină, profesor la Școala de Medicină a Universității Johns Hopkins. „Înțelegem nevoia clinică, în timp ce echipa MIT aduce o perspectivă foarte diferită din mecanica fluidelor și inginerie. Această combinație ne-a permis să abordăm problema într-un mod nou.”
„Am vrut să colectăm celule vii din regiuni specifice ale trompei uterine, lăsând intact țesutul înconjurător”, spune Varanasi. „Odată ce avem aceste celule vii, există multe lucruri pe care le putem face cu ele. Le putem folosi pentru diagnostic, le putem cultiva în organoide și putem construi modele vii ale bolii. În cele din urmă, acest lucru ne-ar putea permite să testăm cum reacționează celulele unui pacient la diferite tratamente și să ne ajute să dezvoltăm medicamente mai personalizate.”
Echipa a dezvoltat în cele din urmă un dispozitiv microfluidic tipărit în 3D care poate forma un etanșeizat al vidului în jurul unei mici regiuni de țesut viu recent excizat. Dispozitivul permite colectarea celulelor vii care sunt îndepărtate din zonă folosind forța de tăiere a fluidului care curge paralel cu suprafața țesutului și detasează ușor celulele.
Sursa articol https://insideprecisionmedicine.com
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
