Respirația controlată poate ajuta mulți oameni să-și reglementeze anxietatea, conform cercetărilor, deși nu este încă clar cum funcționează acest lucru.
Într-un nou studiu pe șoareci publicat în PNAS, cercetătorii identifică un „circuit de la nas la creier” care ar putea explica un mod în care respirația nazală poate influența anxietatea.
Oamenii au apreciat de mult efectele emoționale ale respirației, reflectate în tradițiile culturale adânc înrădăcinate cum ar fi pranayama, practicile de respirație taoiste și diverse forme de meditație.
Știința modernă susține tot mai mult legătura dintre modelele de respirație și reglementarea creierului, cu dovezi noi care sugerează că modelele neuronale răspund chiar și la variații subtile de la o respirație la alta.
Studiile au arătat că respirația lentă și regulată poate avea „efecte modulatorii profunde asupra stărilor emoționale” și este eficientă din punct de vedere clinic împotriva tulburărilor de anxietate, susțin autorii noului studiu.
Știm că ritmul nostru automat de respirație începe în trunchiul cerebral, iar modificarea deliberată a acelui ritm folosește o „căi de sus în jos” frontală cortico-trunchi cerebral, așa-numită pentru că ne permite să supralimentăm conștient un proces autonom ca respirația.
Nu știm prea multe, totuși, despre mecanismele neurale specifice care permit oricărui tip de respirație să influențeze anxietatea. Aici intervine noul studiu, încercând să ajute la deblocarea potențialului complet al exercițiilor de respirație ca tratament simplu, neinvaziv pentru anxietate.
Cercetările anterioare au oferit indicii. Respirația poate afecta emoțiile șoarecilor indiferent de cum își are originea, inclusiv prin manipularea circuitului de sus în jos (pentru a imita respirația conștientă) și manipularea trunchiului cerebral.
„Aceasta implică existența unei interacțiuni corp-creier neconștiente pentru reglementarea emoțiilor prin respirație, în plus față de controlul volițional”, scriu autorii.
Respirația lentă nazală pare să domolească anxietatea mai eficient decât respirația lentă orală, sugerând ceva unic despre nas în modularea emoțională. Ritmul respirației nazale a fost, de asemenea, arătat că sincronizează oscilațiile creierului atât la oameni, cât și la șoareci.
În cavitatea nazală, celulele speciale numite neuroni senzoriali olfactivi (OSN) pot juca un rol esențial. În timp ce OSN-urile detectează odoranți și trimit semnalele rezultate către creier, cercetările arată că acestea sunt și mecanosensibile la fluxul de aer din interiorul nasului.
Activitatea OSN-urilor declanșează o agitație corespunzătoare în bulbul olfactiv, o structură a creierului anterior implicată în miros care se conectează și cu sistemul limbic – o rețea de structuri cerebrale care ajută la reglarea emoțiilor și a răspunsurilor la stres.
Aceste și alte descoperiri sugerează că mamiferele au o „mecanism nazal-limbic”, scriu cercetătorii, care ar putea permite frecvenței respirației nazale să modeleze activitatea OSN-urilor prin semnale senzoriale, ceea ce, la rândul său, ajută la modularea anxietății în creier.
Pentru a testa această idee, ei au manipulat frecvența semnalelor senzoriale nazale la șoarecii masculi folosind optogenetică.
Sursa articol https://www.sciencealert.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
