Reputația oxytocinei ca substanță chimică socială simplă a fost mult timp pusă sub semnul întrebării. Efectele sale pot varia în funcție de situație, starea emoțională și dacă un alt individ este perceput ca sigur sau amenințător.
Experimentele pe șoareci au relevat un grup mic de neuroni care exprimă receptorii de oxitocină, care pare să influențeze atât abordarea socială, cât și stinsul fricii – procesul de învățare că ceva asociat anterior cu pericolul este acum în condiții de siguranță.
Studiul, publicat în jurnalul Brain, indică talamusul paraventricular (PVT) ca un posibil punct de întâlnire între comportamentul social și frică. Acest lucru ar putea oferi un indiciu timpuriu despre de ce ambele procese pot fi perturbate în condiții precum autismul și tulburările de anxietate.
Pentru a explora aceste efecte variate, o echipă de cercetători din Japonia a studiat neuroni sensibili la oxytocină în PVT, o regiune a creierului implicată în stres, motivație și comportament emoțional.
Folosind șoareci masculi modificați genetic, echipa a suprimat sau a activat selectiv acești neuroni pentru a vedea cum afectează comportamentul social și stinsul fricii.
Atunci când cercetătorii au suprimat acești neuroni, șoarecii au manifestat mai puțin interes să interacționeze cu animale necunoscute. Reducerea implicării sociale a fost observată în cadrul a două teste diferite de comportament social și nu a fost cauzată de o mișcare redusă sau de o anxietate mai mare.
Dar activarea acelorași neuroni nu i-a făcut pe șoareci mai sociabili. Acest lucru sugerează că celulele pot fi necesare pentru comportamentul social normal, dar faptul de a le activa nu este suficient de unul singur pentru a crește interesul social.
Cercetătorii au examinat apoi stinsul fricii.
În primul rând, șoarecii au învățat să asocieze un anumit mediu cu un șoc electric ușor. Mai târziu, au fost aduși înapoi de mai multe ori în același mediu fără să primească un alt șoc.
Suprimarea neuronilor sensibili la oxytocină nu a împiedicat animalele să formeze memoria originală de frică. Cu toate acestea, șoarecii au continuat să înghețe – rămânând nemișcați ca semn de frică – când s-au întors în mediu acum sigur. Acest lucru sugera că au avut dificultăți în învățarea că pericolul trecuse.
Activarea neuronilor a produs un rezultat diferit. Șoarecii au arătat mai puțin îngheț în stadiul incipient al învățării stingerii fricii, dar acest efect nu s-a menținut când au fost testați a doua zi sau după o săptămână.
În contrast, manipularea unor neuroni similari sensibili la oxytocină în alte părți ale creierului nu a modificat sociabilitatea șoarecilor, sugerând că rolul acestor celule în comportamentul social depinde de locul în care se află.
Această diferență regională contează pentru că oxytocina nu produce aceeași reacție socială în fiecare circuit neural. Un review din 2024 publicat în Hormones and Behavior, bazat pe studii pe șoareci din California, a constatat, de asemenea, că oxytocina poate avea efecte diferite în funcție de circuitul neural în care acționează.
Sursa articol https://www.sciencealert.com
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
