Cu aproximativ douăzeci de ani în urmă, cercetătorii investigau posibilitatea dezvoltării terapiilor bazate pe creșterea expresiei TFAM pentru a îmbunătăți funcția mitocondrială în țesuturile îmbătrânite. Deși unele rezultate preliminare păreau promițătoare, s-a dovedit că biochimia mitocondrială a lui TFAM este complicată și că atât prea mult, cât și prea puțin este la fel de dăunător. Acest lucru îl face un țel slab pentru terapia genetică și un obiectiv dificil pentru moleculele mici. Domeniul s-a orientat către posibilități mai ușoare, așa cum se întâmplă adesea. Cu toate acestea, nimic nu se oprește complet în științele vieții. Aici găsiți o recenzie a stadiului actual al cunoașterii privind TFAM și unele speculații cu privire la cum ar putea arăta terapiile viitoare.
Factorul de transcripție mitocondrial A (TFAM) este o proteină mitocondrială codificată nuclear care se leagă direct de ADN-ul mitocondrial (mtDNA) și contribuie la menținerea genomului mitocondrial. Pe lângă rolurile sale stabilite în transcripția mitocondrială, împachetarea mtDNA-ului, organizarea nucleoizilor, suportul replicării și controlul numărului de copii, TFAM este din ce în ce mai recunoscut ca un posibil reglator al răspunsurilor la stresul mitocondrial asociat cu îmbătrânirea. Deoarece instabilitatea mtDNA, disfuncția respiratorie, dezechilibrul speciilor reactive de oxigen, autoliza afectată, senescența celulară și inflamația cronică sunt strâns interconectate în timpul îmbătrânirii, TFAM poate ocupa o poziție proximală care leagă homeostazia genomului mitocondrial de biologia îmbătrânirii în general.
Cu toate acestea, TFAM nu ar trebui văzut ca un factor de protecție uniform. Efectele sale par a depinde de abundanța TFAM, stoichiometria TFAM-mtDNA, tipul de țesut, starea metabolică, importul mitocondrial, turnover-ul mediat de LONP1 și capacitatea de control a calității mitocondriale. Deficiența TFAM ar putea compromite menținerea mtDNA-ului, afecta fosforilarea oxidativă, crește producția de ROS mitocondrial și promova activarea imună innată condusă de mtDNA. În schimb, acumularea excesivă sau dereglată a TFAM ar putea duce la hipercompacționarea mtDNA-ului, reducerea accesibilității mtDNA-ului și produce potențial efecte maladaptive în contexte specifice de boală.
În această recenzie, discutăm baza structurală a interacțiunii TFAM-mtDNA, rolul lui TFAM în transcripția mtDNA-ului, controlul numărului de copii, protecția genomului, gestionarea daunelor, semnalizarea inflamatorie, senescența celulară, îmbătrânirea sistemică și bolile legate de vârstă. De asemenea, evidențiem oportunitățile terapeutice, limitele și întrebările nerezolvate, subliniind că strategiile viitoare ar trebui să vizeze restabilirea homeostaziei TFAM în loc de simpla creștere a expresiei TFAM.
Sursa articol: https://fightaging.org
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.
