**Amoabele libere** sunt organisme uni-celulare care nu au nevoie de un gazdă pentru a supraviețui. Ele se găsesc în sol și apă, de la bălți până la lacuri.
Ceea ce le face remarcabile este capacitatea lor de a-și schimba forma și a se deplasa folosind extensii temporare asemănătoare unor brațe numite pseudopode – literalmente „picioare false”. Acest lucru le permite să prospere într-o gamă uimitoare de medii.
Cea mai notorie amibă liberă este **Naegleria fowleri**, cunoscută sub numele de „ameba care mănâncă creierul”. Aceasta trăiește natural în ape dulci calde, în mod obișnuit între 30°C și 40°C – lacuri, râuri și izvoare termale. Dar este rar întâlnită în țările temperate precum Regatul Unit, datorită vremii reci.
Infecția apare atunci când apa contaminată pătrunde prin nas, de obicei în timpul înotului. De acolo, amiba călătorește de-a lungul pasajelor nazale către creier, unde distruge țesutul cerebral. Rezultatul este de obicei devastator, cu o rată de mortalitate de 95%-99%.
Ocazional, **Naegleria fowleri** a fost găsită în apa de la robinet, în special atunci când este caldă și nu a fost clorurată corespunzător. Unii oameni s-au infectat folosind apă de la robinet contaminată pentru a-și clăti sinusurile din motive religioase sau de sănătate.
În mod fericit, nu poți fi infectat prin consumul de apă contaminată, iar infecția nu se transmite de la o persoană la alta.
Amebele care mănâncă creierul pot fi ucise prin tratarea apei corespunzătoare și clorurarea. Cu toate acestea, eliminarea lor din sistemele de apă nu este întotdeauna simplă.
Când se atașează de biofilme – comunități de microorganisme care se formează în interiorul conductelor – dezinfectanții precum clorul au dificultăți în a le atinge, iar materia organică poate reduce eficacitatea dezinfectanților.
Amoeba poate supraviețui, de asemenea, la temperaturi ridicate formând „ciste” – cochilii de protecție dure – făcându-le mai greu de controlat în rețelele de apă, în special pe timp de vară sau în sistemele prost întreținute.
Amebele libere nu sunt doar periculoase în sine. Ele pot acționa și ca scuturi vii pentru alte microorganisme dăunătoare, protejându-le de stresul mediului și dezinfectare.
În timp ce amebele se hrănesc în mod normal cu bacterii, fungi și viruși, unele bacterii – precum **Mycobacterium tuberculosis** (cauza tuberculozei) și **Legionella pneumophila** (cauza bolii legionare) – au evoluat pentru a supraviețui și a se înmulți în interiorul lor. Acest lucru ajută aceste patogeni să supraviețuiască mai mult și să devină potențial mai periculoși.
Amebele adăpostesc și ciuperci precum **Cryptococcus neoformans**, care pot cauza meningită fungică. Ele pot adăposti și viruși, precum norovirusul uman și adenovirusul, care cauzează infecții respiratorii, oculare și gastrointestinale.
Protejând acești patogeni, amebele îi ajută să supraviețuiască mai mult în apă și sol, și chiar pot ajuta la răspândirea rezistenței la antibiotice.
Schimbările climatice probabil fac amenințarea din partea amibelor libere și mai gravă prin crearea unui
Sursa: [Link către articolul original](https://exemplulde-link.com)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
