Chirurgii știu de decenii că rănile faciale se vindecă cu mai puține cicatrici decât leziunile de pe alte părți ale corpului. Acest fenomen are o explicație evolutivă: Vindecarea rapidă a leziunilor corporale previne decesul cauzat de pierderea de sânge, infecții sau mobilitate afectată, dar vindecarea feței necesită ca pielea să-și mențină capacitatea de a funcționa bine. Exact cum apare această discrepanță a rămas un mister, deși existau unele indicii.
Fața și scalpul au o dezvoltare unică. Țesutul de la gât în sus provine dintr-un tip de celulă din embrionul timpuriu numită celulă de creastă neurală. Cercetătorii au identificat modificări în expresia genică între fibroblastele faciale și cele din alte părți ale corpului și au urmat aceste indicii pentru a identifica o cale de semnalizare implicând o proteină numită ROBO2, care menține fibroblastele faciale într-o stare mai puțin fibrotică. De asemenea, au observat ceva interesant în genomurile fibroblastelor care produc ROBO2. Aceste fibroblaste seamănă mai mult cu progenitorii lor, celulele de creastă neurală, și ar putea fi mai capabile să devină multe tipuri de celule necesare pentru regenerarea pielii.
ROBO2 nu acționează singur. El declanșează o cale de semnalizare care rezultă în inhibarea unei alte proteine numită EP300, care facilitează exprimarea genelor. EP300 joacă un rol important în unele cancere, iar studiile clinice ale unui medicament cu moleculă mică care poate inhiba activitatea sa sunt în desfășurare. Cercetătorii au descoperit că utilizarea acestei molecule mici pentru a bloca activitatea EP300 în fibroblastele predispuse la cicatrizare a determinat ca rănile de pe spatele șoarecilor să se vindece ca cele faciale.
Link: [The original source](https://med.stanford.edu/news/all-news/2026/01/why-the-face-scars-less-than-the-body.html)
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.