Cercetările recente realizate de colegii mei sugerează că aceste schimbări ar putea fi detectabile cu mulți ani înainte de un diagnostic formal – și unul dintre cele mai clare exemple ar putea fi ascuns în romanele lui Sir Terry Pratchett.
Pratchett este amintit ca unul dintre cei mai imaginativi scriitori britanici, creatorul seriei Discworld și un maestru al satirei ale cărui lucrări combină umorul cu o perspicacitate morală ascuțită.
În urma diagnosticului său de atrofie corticală posterioară, o formă rară de boală Alzheimer, el a devenit un puternic susținător al cercetării și conștientizării demenței. Mai puțin cunoscut este faptul că efectele timpurii ale bolii ar fi putut fi deja prezente în scrisul său mult înainte să știe că este bolnav.
Demența este adesea descrisă ca o condiție de pierdere a memoriei, dar acesta este doar o parte din poveste. În stadiile sale incipiente, demența poate afecta atenția, percepția și limbajul înainte ca problemele de memorie să devină evidente.
Aceste schimbări timpurii sunt dificil de detectat deoarece sunt treptate și ușor de confundat cu stresul, îmbătrânirea sau variația normală a comportamentului.
Limbajul, însă, oferă o fereastră unică către schimbarea cognitivă. Cuvintele pe care le alegem, varietatea vocabularului nostru și modul în care structurăm descrierile sunt strâns legate de funcția creierului. Chiar și mici modificări în utilizarea limbajului pot reflecta schimbări neurologice subiacente.
În studiul nostru recent, am analizat limbajul folosit în romanele Discworld ale lui Terry Pratchett, examinând cum și-a evoluat scriitura de-a lungul timpului.
Ne-am concentrat pe „diversitatea lexicală” – o măsură a cât de variate sunt alegerile de cuvinte ale unui autor – și am acordat o atenție deosebită adjectivelor, cuvintele descriptive care dau prosă ei textura, culoarea și profunzimea emoțională.
În romanele sale mai recente, am observat o scădere clară și semnificativă din punct de vedere statistic în diversitatea adjectivelor pe care le folosea. Bogăția limbajului descriptiv s-a restrâns treptat.
Aceasta nu era ceva pe care un cititor l-ar fi observat neapărat, nici nu reflecta o deteriorare bruscă a calității. În schimb, era o schimbare subtilă, progresivă, detectabilă doar printr-o analiză lingvistică detaliată.
În mod crucial, prima scădere semnificativă a apărut în „The Last Continent”, publicat cu aproape zece ani înainte ca Pratchett să primească diagnosticul său formal.
Acest lucru sugerează că „faza preclinică” a demenței – perioada în care schimbările legate de boală au început deja să apară în creier – ar fi putut începe cu mulți ani înainte, fără simptome evidente externe.
Această descoperire are consecințe care se extind mult dincolo de analiza literară. Dementia este cunoscută pentru a avea o fază preclinică lungă, în care oportunitățile pentru intervenții timpurii sunt cele mai mari. Totuși, identificarea persoanelor du…
Sursa: [Link către sursa originală]

Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.







