„Aceste rezultate sugerează că exprimarea scăzută a CTDNEP1 apare devreme în cancerul pancreatic și ar putea juca un rol în progresia și malignitatea bolii,” a declarat autorul principal Tadayoshi Hayata, PhD, profesor de farmacologie moleculară la Universitatea de Științe din Tokyo. De asemenea, el a subliniat că gena „ar putea ajuta la detectarea timpurie a cancerului pancreatic, să servească ca indicator prognostic pentru prevederea severității bolii și să acționeze potențial ca țintă terapeutică.”
CTDNEP1 codifică o fosfatază implicată în mai multe căi de semnalizare celulare. Cercetările anterioare au legat deficiența CTDNEP1 de alterarea semnalizării proteinei osoase morfogenetice și a factorului de creștere transformant–beta la șoareci, ducând la defecte ale organelor și la formarea întârziată a oaselor. Alte cercetări au arătat de asemenea o exprimare redusă a CTDNEP1 în meduloblastomă, „sugerându-se rolul său potențial ca gen supresor de tumori,” au scris cercetătorii, însă rolul său în cancerul pancreatic, până acum, a rămas neclar.
Pentru a afla dacă gena joacă un rol în PDAC, cercetătorii au efectuat o analiză bioinformatică cuprinzătoare folosind date multi-omics de la The Cancer Genome Atlas și Pan-Cancer Atlas. În total, datele detaliau informații genetice și clinice de la 184 de pacienți cu PDAC. Echipa a folosit aceste date pentru a analiza efectele expresiei CTDNEP1 asupra rezultatelor pacienților, în timp ce căuta și procesele biologice legate de genă și capacitatea sa de infiltrare a sistemului imunitar tumoral.
Aceste analize au arătat că exprimarea CTDNEP1 era „semnificativ mai mică în țesuturile PDAC în comparație cu țesuturile normale, în special în tumori la stadiu incipient,” au scris cercetătorii. Tumorile cu niveluri scăzute de CTDNEP1 erau mai susceptibile să conțină mutații sau delecții în genele majore controlatoare precum KRAS, TP53, CDKN2A și SMAD4. Clinic, pacienții cu exprimare scăzută a CTDNEP1 aveau o supraviețuire generală și specifică a bolii mai proastă, cu cel mai puternic efect prognostic observat în stadiul II al bolii.
Analizele funcționale ale CTDNEP1 au oferit o perspectivă asupra modului în care pierderea sa ar putea promova creșterea agresivă a tumorii. Expresia scăzută a fost asociată cu căi legate de macroautofagie, degradare proteinică, răspunsuri imune și inflamatorii, în timp ce expresia ridicată a fost legată de traducerea mitocondrială, fosforilarea oxidativă și activitatea metabolică.
Gena părea, de asemenea, să aibă o influență asupra microînconjurării tumorale.
Sursa: [Link către sursa originală a informației, dacă este disponibil]
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
