Fibrilația atrială (FA) este o aritmie comună în practica clinică care adesea duce la complicații severe precum insuficiența cardiacă, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral. Este asociată cu o creștere a mortalității și o calitate redusă a vieții semnificativă. Tratamentele actuale pentru FA includ controlul factorilor de risc, medicamente pentru controlul ritmului și ratei cardiace și anticoagulante. Pentru cazurile refractare, se folosesc proceduri intervenționale precum ablația cardiacă cu radiofrecvență. Cu toate acestea, aceste tratamente au limitări, incluzând efecte adverse precum sângerări și un risc semnificativ de recurență a FA. Este imperativă o elucidare mai profundă a mecanismelor de dezvoltare a FA și identificarea țintelor precise de intervenție.
Patogeneza FA nu a fost pe deplin elucidată, însă baza patologică principală pentru dezvoltarea și menținerea sa implică în principal două mecanisme majore: remodelarea electrică atrială și remodelarea structurală. Remodelarea electrică se manifestă în principal ca o funcționare anormală a canalelor ionice în miocitele atriale, rezultând în scurtarea duratei potențialului de acțiune și creșterea dispersiei perioadei refractare efective. Acest lucru creează un substrat pentru aritmii de reintrare. Remodelarea structurală, pe de altă parte, implică modificări morfologice precum fibroza atrială, hipertrofia miocardică și dilatarea, care promovează în continuare persistența și stabilizarea FA.
Studiile recente au confirmat că disfuncția mitocondrială este un centru de comandă central care conduce aceste procese de remodelare. Fiind fabricile de energie ale celulei, mitocondriile generează adenosintrifosfat (ATP) prin fosforilarea oxidativă, furnizând energia necesară pentru contracția susținută, funcționarea pompelor ionice și semnalizarea electrică în cardiomiocite. În starea de FA, miocitele atriale sunt supuse unei excitații electrice rapide, dezorganizate, de înaltă frecvență. Creșterea dramatică a cererii de energie duce la supraîncărcarea mitocondrială și accelerează senescența și deteriorarea mitocondrială.
Disfuncția mitocondrială afectează homeostazia ionică intracelulară și excitabilitatea membranei prin duble perturbări ale crizei de energie (insuficiența de ATP) și stresului oxidativ (explozia de specii reactive de oxigen). Aceste perturbări…
Sursa: [Link către sursa originală a informației]
Această adaptare a fost realizată cu scopul de a transmite informații științifice complexe într-un mod accesibil și captivant publicului larg interesat de sănătatea cardiacă.
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.