Atunci când chirurgii îndepărtează un tumor osos agresiv din pelvis, salvarea vieții unui pacient poate însemna sacrificarea unei părți mari din coloana vertebrală și șold. Reasamblarea acelei structuri fragile într-un mod care va permite pacientului să stea, să stea și să meargă în siguranță reprezintă una dintre cele mai dificile provocări în oncologia ortopedică și necesită o echipă de experți cu abilități foarte specializate.
Acum, o nouă colaborare între inginerii de la Universitatea Rice și medicii de la Centrul de Cancerologie MD Anderson al Universității Texas oferă chirurgilor o modalitate puternică de a planifica aceste reconstrucții înainte de a intra vreodată în sala de operație.
Studiul este publicat în Jurnalul de Comportament Mecanic al Materialelor Biomedicale.
„Aceste cazuri sunt notoriu de complexe,” a declarat Raudel Avila, autor corespondent al studiului și profesor asistent de inginerie mecanică la Rice. „După o hemipelvectomie, rămâneți cu un spațiu mare acolo unde tumora și o parte din pelvis obișnuiau să fie. Chirurgii trebuie să decidă ce os să grefeze, ce implanturi să folosească și cum să assembleze totul, astfel încât reconstrucția să reziste încărcărilor zilnice. Până acum, nu a existat o hartă clară de inginerie pentru aceste decizii.”
Pentru Justin Bird, chirurg oncologic ortopedic la MD Anderson și coautor al studiului, enjeul este personal și imediat.
„Când sunt în sala de operații, iau decizii care vor afecta mobilitatea unui pacient pentru tot restul vieții sale,” a spus Bird. „Avea un model specific pacientului care arată cum se vor comporta diferitele grefe și implanturi sub încărcările din lumea reală ne oferă un avantaj imens în alegerea celei mai sigure și durabile reconstrucții.”
Lucrând pe baza scanărilor CT și RMN de-identificate ale unui pacient tânăr cu un osteosarcom spino-pelvin complex, echipa de inginerie de la Rice a construit modele computerizate 3D foarte detaliate ale pelvisului pacientului înainte și după intervenția chirurgicală. Utilizând analiza elementelor finite – o abordare de modelare computerizată care descompune structurile complexe în piese mici pentru a prezice stresul și deformarea – echipa a simulat încărcările mecanice pe care pelvisul reconstruit le-ar experimenta în timpul recuperării timpurii, când grefele și implanturile sunt cele mai vulnerabile la eșec.
„Noi, practic, am creat un model digital al pelvisului reconstruit,” a spus primul autor Ritika Menghani, un bursier postdoctoral în ingineria mecanică în laboratorul lui Avila de la Rice. „Acest lucru ne-a permis să testăm diferite grefe de os și materiale de implanturi printr-un model computerizat, care la rândul său poate informa deciziile chirurgicale și, sperăm, să îmbunătățească rezultatele mecanice ale reconstrucțiilor pelvine, conducând potențial la o recuperare mai bună a pacientului și la un risc redus de complicații.”
Sursa: [Articolul original](link catre sursa originala a informatiei)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
