Aminoacizii, elementele de construcție ale proteinelor, pot fi molecule bioactive puternice în sine. Arginina, un aminoacid bogat în alimente precum dovleacul și carnea, a fost demonstrată că acționează ca un chaperon, o moleculă care ajută la plierea proteinelor, și este deja folosită pentru tratamentul mai multor boli. În acest studiu, publicat în revista Neurochemistry International, cercetătorii de la Universitatea Kindai din Japonia și instituțiile partenere au încercat să folosească această calitate a argininei pentru a aborda boala Alzheimer.
Deși oamenii de știință nu înțeleg pe deplin etiologia Alzheimer-ului, plierea incorectă a proteinelor joacă cu siguranță un rol important. Proteina amiloid beta (Aβ) pliată incorect formează fibrile și apoi plăci, care sunt semnele distinctive ale Alzheimer-ului, deși rolul Aβ solubil poate fi chiar mai mare. Chaperonii uneori pot inhiba plierea incorectă a proteinelor predispuse la agregare.
Inițial, cercetătorii au incubat peptidele sintetice Aβ42 (forma de 42 de aminoacizi a amiloidului-beta care este deosebit de predispusă la agregare) și au monitorizat agregarea in vitro. Ca control pozitiv, au folosit epigalocatechina galat (EGCG), un polifenol din ceai verde cunoscut pentru prevenirea agregării amiloidului.
Adăugarea de arginină a redus semnalul de formare a fibrilelor într-un mod dependent de concentrație, până la aproximativ 80% inhibiție la 1 mM de arginină. Microscopia electronică de transmisie (TEM) a arătat fibrile mai scurte, mai puțin dezvoltate.
Interesant, EGCG, un inhibitor de amiloid „de standard de aur” in vitro, a fost mai puternic decât arginina. Autorii nu au inclus însă EGCG în experimentele lor cu muște sau șoareci, posibil pentru că profilul său este deja bine explorat și mai puțin asemănător unui medicament: EGCG are o biodisponibilitate orală scăzută, se leagă promiscuu de multe proteine, traversează încet bariera hemato-encefalică și a arătat toxicitate hepatică la doze terapeutice.
Cercetătorii au experimentat apoi cu muștele drosophila modificate genetic pentru a exprima Aβ42 uman în ochi (un model standard de neurodegenerare). Arginina a redus fracțiunea de celule cu agregate de Aβ într-un mod dependent de doză. Autorii au raportat că nu s-a observat nicio schimbare în expresia transgenului Aβ, ceea ce înseamnă că arginina a afectat agregarea/eliminarea, nu producția. Toxicitatea Aβ, care în acest model se manifestă prin micșorarea ochilor, a fost de asemenea redusă.
„Studiul nostru demonstrează că arginina poate suprima agregarea Aβ atât in vitro, cât și in vivo”, a explicat prof. Yoshitaka Nagai, unul dintre autorii principali. „Ceea ce face această descoperire entuziasmantă este faptul că arginina este deja cunoscută ca fiind clinic sigură și ieftină, făcându-l un candidat extrem de promițător pentru reproiectarea ca opțiune terapeutică pentru AD.”
În final, cercetătorii au mers la un model de șoarece, care poartă trei mutații ale proteinelor precursor al amiloidului (APP) și este folosit pentru a imita
Sursa: [Link către studiul original, dacă este disponibil]
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.