Noua cercetare de la Institutul Neuro-X de la École Polytechnique Fédérale de Lausanne (EPFL) sugerează acum că asocierea antrenamentului vizual cu un protocol de stimulare cerebrală precis direcționată ar putea accelera semnificativ recuperarea. Într-un studiu clinic randomizat, controlat cu placebo, pe orb dublu raportat în revista Brain, cercetătorii au demonstrat că o formă specializată de stimulare cu curent alternativ transcranian (tACS) poate restabili comunicarea perturbată între regiunile cheie ale creierului responsabile de procesarea vizuală și poate îmbunătăți percepția mișcării la pacienții cu hemianopsie cronică.
Lucrarea abordează o provocare centrală în restaurarea vederii după accident vascular cerebral: atunci când cortexul vizual primar (V1) este afectat, regiunile supraviețuitoare trebuie să coordoneze cu zonele vizuale ulterioare pentru a procesa informațiile vizuale. Această comunicare se bazează de obicei pe oscilații electrice fin sincronizate – ritmurile alfa cu frecvență redusă din V1 care modulează activitatea cu frecvență ridicată gamma din cortexul medio-temporal (MT) responsabil pentru procesarea mișcării. Accidentul vascular cerebral de multe ori perturbă acest cuplaj inter-frecvență, afectând capacitatea creierului de a integra informațiile despre mișcare.
Echipa EPFL, condusă de Friedhelm Hummel, MD, PhD, și autorul principal Estelle Raffin, PhD, a dezvoltat o abordare de stimulare „specifice căii” proiectată pentru a re-stabili aceste interacțiuni oscilatorii. Stimularea cu curent alternativ în model înainte, între frecvențele de alfa și gamma (cf-tACS) a fost aplicată peste V1 și MT, imitând direcția normală de procesare vizuală înainte. O stimulare în model invers a servit drept control.
Șaisprezece pacienți cu hemianopsie cronică s-au antrenat zilnic la o sarcină de discriminare a direcției mișcării la marginea câmpului lor vizual orb, în timp ce primeau fie stimulare în model înainte, fie stimulare în model invers cf-tACS. După un interval de spălare, participanții au trecut la celălalt tip de stimulare.
Pacienții care au primit stimulare în model înainte au arătat îmbunătățiri semnificativ mai mari în percepția mișcării și extinderea granițelor câmpului vizual orb decât cei care au suferit condiția de control. Perimetria cinematică a relevat câștiguri mai mari ale câmpului vizual după stimularea în model înainte, iar îmbunătățirile tindeau să se concentreze în zonele specifice antrenate în timpul intervenției.
În contrast, stimularea în model invers – gamma peste V1, alfa peste MT – a produs doar schimbări modeste, sugerând că consolidarea direcției fiziologice a fluxului de informații este esențială.
Unii participanți au raportat, de asemenea, beneficii funcționale în activitățile zilnice. Un pacient a observat că poate vedea brațul soției sale pe scaunul pasagerului în timp ce conducea – o regiune a câmpului vizual care fusese anterior inaccesibilă.
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
