Cu toate acestea, cercetările recente sugerează că această moleculă familiară ar putea juca un rol neașteptat în dezvoltarea cancerului. Nu prin efectele sale asupra creierului, ci printr-un mecanism complet diferit în alte părți ale corpului.
Deși serotonina este adesea asociată cu creierul, aproape 95% din serotonina corpului este produsă în intestin. De acolo, aceasta pătrunde în sânge și călătorește către diverse organe și țesuturi, inclusiv ficatul, pancreasul, mușchii, oasele, țesutul adipos și celulele sistemului imunitar.
Serotonina intestinală ajută la reglarea nivelurilor de zahăr din sânge prin acțiunile sale asupra ficatului și pancreasului, reglează temperatura corpului prin acțiunea sa asupra țesutului adipos.
De asemenea, contribuie la menținerea oaselor sănătoase, stimulează pofta de mâncare și motilitatea intestinelor, stimulează sănătatea sexuală, promovează vindecarea rănilor și susține imunitatea împotriva microbilor nocivi. Practic, controlează funcțiile multor celule din întregul corp, iar efectele sale se extind mult dincolo de reglarea stării de spirit.
În 2019, oamenii de știință de la Școala de Medicină Icahn de la Mount Sinai din New York au descoperit că serotonina poate pătrunde în celule și interacționa direct cu ADN-ul. Au constatat că se leagă de „comutatoare” moleculare care controlează dacă genele sunt active sau inactive – iar această legătură poate activa anumite gene.
Studii ulterioare au arătat că serotonina poate activa gene implicate în creșterea cancerului. Acest mecanism a fost observat în cancerul de creier, ficat și pancreatic – și ar putea juca un rol în multe alte tipuri de cancer.
Colegii mei și cu mine de la Universitatea Limerick din Irlanda investigăm în prezent interacțiunea dintre serotonină și ADN pentru a înțelege mai bine cum influențează cancerul.
Identificarea locurilor specifice în care serotonina se leagă de genele legate de cancer ar putea sprijini dezvoltarea terapiilor „epigenetice” țintite – tratamente care controlează ce gene sunt activate sau dezactivate.
Terapiile epigenetice își propun să reprogrameze celulele canceroase ajustând direct activitatea lor genetică. Ele pot dezactiva în mod specific genele nocive și activa cele benefice în celulele canceroase fără a modifica secvența ADN-ului în sine.
Astfel de terapii ar putea ataca într-o zi celulele canceroase cu o precizie mai mare decât metodele actuale: chirurgia, chimioterapia și radioterapia. (Deși aceste abordări pot salva vieți, sunt adesea agresive, au efecte secundare semnificative și nu previn întotdeauna recidiva.)
Oamenii de știință explorează și modul în care serotonina produsă în intestin ajunge la celulele canceroase. Înțelegerea acestei căi ar putea permite medicilor să gestioneze nivelurile de serotonină la pacienți.
Abordările ar putea include schimbări dietetice, menținerea unui microbiom intestinal sănătos sau utilizarea medicamentelor antidepresive numite „inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei” (SSRI).
Celulele preiau serotonina prin „canale de transport” mici, iar SSRI-urile blochează aceste canale.
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.