Calculator FeNa – Excreția fracționată de sodiu – diferențiază insuficiența prerenală vs renală
Fracțional Excretion of Sodium (FeNa), sau Excreția Fracționată a Sodiului, este un calcul utilizat în nefrologie pentru a evalua modul în care rinichii gestionează sodiul. Este un instrument esențial, în special pentru a diferenția cauzele insuficienței renale acute (IRA), în special între cauzele pre-renale (hipoperfuzie) și leziunile renale intrinseci (necroză tubulară acută).
FeNa este procentul de sodiu filtrat de glomerul care este ulterior excretat în urină. Cu alte cuvinte, arată cât sodiu a reușit rinichiul să reabsoarbă efectiv din filtrat.
Rinichii filtrează o cantitate enormă de sodiu în fiecare zi (filtratul glomerular). În mod normal, tubulii renali reabsorb peste 99% din acest sodiu pentru a menține echilibrul hidric și electrolitic al organismului. FeNa este, de obicei, sub 1% la persoanele sănătoase.
FeNa este extrem de util în diferențierea principalelor tipuri de Insuficiență Renală Acută (IRA) sau Leziune Renală Acută (LRA):
- IRA Pre-renală (Hipoperfuzie): Apare atunci când fluxul sanguin către rinichi (perfuzia renală) este inadecvat (ex. deshidratare, Vezicule Extracelulare" class="aigl-auto-link">Terapia cu Celule Stem Reduce Riscul de Insuficiență Cardiacă După Infarct Miocardic" class="aigl-auto-link">insuficiență cardiacă, șoc). Rinichii încearcă să conserve sodiul și apa pentru a reface volumul sanguin.
- IRA Intrinsecă (Necroză Tubulară Acută – NTA): Apare atunci când există o deteriorare a structurilor renale în sine, în special a tubulilor. Tubulii deteriorați nu mai pot reabsorbi sodiul eficient.
Calculul FeNa necesită măsurători simultane ale concentrațiilor de sodiu și creatinină din sânge (ser) și urină.
FeNa se calculează prin împărțirea clearance-ului de sodiu la clearance-ul de creatinină, exprimat ca procent:
Unde:
- Naurina˘ = Concentrația de sodiu în urină (mEq/L sau mmol/L)
- Creatinina˘ser = Concentrația de creatinină în ser (mg/dL sau μmol/L – Unitățile trebuie să fie aceleași ca pentru creatinina din urină)
- Naser = Concentrația de sodiu în ser (mEq/L sau mmol/L)
- Creatinina˘urina˘ = Concentrația de creatinină în urină (mg/dL sau μmol/L)
Interpretarea valorilor FeNa ajută la stabilirea etiologiei IRA și la ghidarea tratamentului.
O valoare sub 1% indică faptul că rinichiul reabsoarbe activ și eficient sodiul, sugerând că tubulii sunt funcționali, dar că există o problemă „în amonte”, adică o perfuzie renală redusă.
Cauze frecvente:
- Hipovolemie (deshidratare severă, hemoragie).
- Insuficiență cardiacă congestivă (IC) severă (volum circulant efectiv scăzut, chiar dacă există edeme).
- Sindrom hepato-renal.
- Glomerulonefrită acută sau nefropatie indusă de contrast (acestea sunt intrinseci, dar pot prezenta FeNa scăzută).
O valoare peste 2% (adesea chiar peste 3−4%) indică faptul că tubulii renali nu funcționează corect și permit pierderea sodiului în urină.
Cauza clasică:
- Necroza Tubulară Acută (NTA): Deteriorarea celulelor tubulare cauzată de ischemie prelungită sau toxine.
FeNa este un instrument puternic, dar are limitări critice de care trebuie să se țină cont:
Aceasta este cea mai frecventă capcană. Diureticele (în special diureticele de ansă) acționează prin inhibarea reabsorbției sodiului în tubulii renali.
- La un pacient cu IRA pre-renală care primește diuretice, FeNa va crește artificial (> 1%), mascând hipoperfuzia.
- Soluție: În prezența terapiei cu diuretice, se recomandă calcularea Excreției Fracționate a Ureei (FeUrea). Ureea este reabsorbită pasiv, iar reabsorbția sa nu este influențată semnificativ de diuretice. FeUrea <35% sugerează de obicei o cauză pre-renală.
FeNa este cel mai fiabil la pacienții cu IRA și oligurie (producție de urină sub 500 mL/24 h). La pacienții cu IRA non-oligurică, rezultatele FeNa pot fi ambigue.
Unele cauze intrinseci de IRA, cum ar fi glomerulonefrita acută, nefrita interstițială acută și obstrucția urinară parțială, pot prezenta paradoxal un FeNa sub 1% (un răspuns tubular de conservare a sodiului este păstrat sau inițiat de mecanisme complexe).
În concluzie, FeNa este o unealtă de diagnostic valoroasă, dar trebuie interpretată întotdeauna în contextul clinic complet, alături de istoricul medical, examenul fizic și alte teste de laborator.