Coordonată de Institutul Max Planck pentru Științele Cogniției Umane și ale Creierului din Germania, o echipă internațională de oameni de știință a combinat cinci seturi de date electrofiziologice prelevate din adâncul creierelor a 119 persoane diagnosticate cu boala Parkinson.
Prin compararea activității specifice a undelor cerebrale cu severitatea simptomelor individuale ale pacienților, cercetătorii au reușit să identifice modele care ar putea fi corelatate cu impactul afecțiunii asupra mișcării.
Boala Parkinson este fundamental o deteriorare a funcționării unei părți a creierului numită ganglionii bazali, privând oamenii de capacitatea de a filtra informațiile necesare pentru a-și menține mișcările corpului precise și constante. Rezultatul este mișcare lentă, rigiditate și tremurături.
În teorie, schimbările în funcționarea ganglionilor bazali ar trebui să fie observabile în activitatea lor electrică, manifestându-se ca un exces general de oscilații de tip mediu-superior cunoscute sub numele de unde beta, precum și o creștere a semnalelor de vârf.
Studiile anterioare au surprins multă activitate a undelor beta prin intermediul electrozilor implantati adânc în creier, ca metodă de tratament. Cu toate că era evident că aceste unde variau în funcție de severitatea simptomelor, metodele folosite pentru interpretarea zgomotului lăsau mult de dorit.
O combinație de diversitate a pacienților, combinații de simptome și lipsa unor controale neafectate făceau dificilă compararea activității undelor cerebrale ale stărilor bolnave cu un standard „sănătos”.
Prin unirea mai multor seturi de date și compararea diferențelor în activitatea similară între ganglionii bazali mai mult sau mai puțin afectați în fiecare emisferă cerebrală, cercetătorii din această ultimă studiu au putut „asculta” armoniile ascunse în zumzetul creierului.
„Vă puteți imagina creierul ca pe o sală de concerte plină de muzicieni înainte de o repetiție,” spune autorul principal și neurologul Moritz Gerster. „Unele grupuri cântă împreună, creând un ritm distinct. Altele exersează de unii singuri, îmbinându-se într-un ‘zgomot’ non-ritmic. Dacă măsurați doar volumul total, pierdeți această distincție.”
Identificarea ritmurilor precise din ganglionii bazali ar putea juca în cele din urmă un rol valoros în tratamentele care folosesc stimularea profundă a creierului. Acest lucru ar putea ajuta la restabilirea unui grad de control motor la cei diagnosticați cu Parkinson, răspunzând dinamic la ritmurile în schimbare – ca un dirijor care acum știe la ce să fie atent.
Acest studiu a fost publicat în eBiomedicine.
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.