Disfuncția mitocondrială este un semn distinctiv al bolii Parkinson (PD), însă mecanismele prin care aceasta determină forme autosomal dominante și idiopatice de PD rămân neclare. Pentru a investiga acest aspect, am generat și am efectuat o analiză fenotipică exhaustivă a unui model de șoarece knock-in care poartă mutația T61I în proteina mitocondrială CHCHD2 (coiled-coil-helix-coiled-coil-helix domain-containing 2), care cauzează simptome de debut tardiv identice cu PD-ul idiopatic.
Am observat perturbări mitocondriale pronunțate în neuronii dopaminergici din substantia nigra, incluzând o ultrastructură distorsionată și agregarea CHCHD2, precum și perturbări ale interacțiunilor dintre proteinele mitocondriale în lizatele cerebrale. Aceste anomalii au fost asociate cu o schimbare a metabolismului întregului corp către glicoliză, creșterea speciilor reactive de oxigen mitocondriale (ROS) și acumularea progresivă a α-sinucleinei agregate.
În PD-ul idiopatic, expresia genei CHCHD2 a corelat cu nivelurile de α-sinucleină în neuronii dopaminergici vulnerabili, iar proteina CHCHD2 s-a acumulat în agregatele timpurii Lewy. Aceste descoperiri delimitează un lanț patogenic în care acumularea CHCHD2 afectează respirația mitocondrială și crește producția de ROS, determinând agregarea α-sinucleinei și neurodegenerarea.
Link: [https://doi.org/10.1126/sciadv.adu0726]

Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.






