Dar cercetările recente pe care le-am desfășurat împreună cu colegii mei arată că, deși experții în bunăstare recomandă adesea aceste activități altora, în viața reală ei rar le practică ei înșiși. Această discrepanță ne poate spune ceva important despre ceea ce susține cu adevărat bunăstarea pe termen lung.
Am intervievat 22 de experți și practicieni în psihologia pozitivă – unii cu o experiență de peste un deceniu. Toți ei recomandau în mod regulat activități de bunăstare clienților, prietenilor și membrilor familiilor și mi-au spus că ar adapta fiecare activitate în funcție de nevoile individuale.
Legat de: ‘Singurătatea pozitivă’: Expertul dezvăluie de ce timpul petrecut singur este benefic pentru tine
Dar când i-am întrebat despre aplicarea lor proprie a practicilor de psihologie pozitivă, a devenit evident că ei nu se implicau în aceste activități în mod regulat. Le foloseau doar în perioade dificile, când simțeau nevoia unei îmbunătățiri a bunăstării.
Programele de psihologie pozitivă adesea recomandă pacienților activități precum „jurnalul recunoștinței” (scrisul lucrurilor pentru care ești recunoscător) zilnic sau să faci trei fapte bune în fiecare săptămână. Accentul principal în aceste programe este să faci un efort intenționat, concertat pentru a fi mai pozitiv.
Dar studiul nostru a arătat că experții nu folosesc bunăstarea așa cum le învață multe programe de psihologie pozitivă. În loc să urmeze un program de activități, bunăstarea lor provenea dintr-o mentalitate flexibilă orientată către bunăstare, pe care am numit-o „mentalitatea de bunăstare meliotropică”.
Termenul este derivat din latinul „melior” (mai bun) și grecescul „tropism” (mișcare către). Este vorba despre a merge către ceea ce face viața să merite trăită. Acest mod de a gândi însemna că experții nu tratau bunăstarea ca pe un set de sarcini pe care trebuie să le îndeplinească – ci mai degrabă ca parte a vieții de zi cu zi.
De asemenea, aceasta însemna că niciunul dintre experți nu căuta activ „fericirea” sau „pozitivitatea”. Atunci când aveau o zi proastă, pur și simplu o acceptau – conștientizând că viața vine uneori cu dificultăți.
Participanții noștri nu făceau schimbări radicale sau intenționate în viața lor, așa cum le-ar recomanda pacienților să facă pentru a-și îmbunătăți bunăstarea.
Ei făceau deja în mod regulat lucruri în fiecare zi care le făceau viața să pară mai semnificativă – de exemplu, să-și facă timp să citească o carte zilnic, să facă voluntariat pentru o organizație locală, să gătească mâncarea preferată sau chiar să practice yoga.
Deși aceste tipuri de activități ar putea fi recomandate ca parte a unui program de psihologie pozitivă, diferența aici este că experții realizau aceste activități pentru că făceau parte din identitatea lor sau pentru că îi ajutau să se simtă echilibrați, în loc să le facă doar pentru că li s-a sfătuit să o facă.
De asemenea, erau conectați cu propriile lor corpuri, având grijă de ele la fel de atent cum aveau grijă de clienții lor.
Sursa: [Articolul original în limba engleză](link catre sursa originala)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.