Cercetările anterioare privind genetica longevității umane au identificat doar câteva asocieri robuste. În timp ce aceste studii evidențiază importanța proceselor metabolice pentru longevitate, contribuția genelor imune, în special a celor din regiunea altamente polimorfă a antigenelor leucocitare umane (HLA), rămâne insuficient studiată. Am efectuat un studiu inițial de tip caz-control, comparând alelele HLA imputate dintr-o cohortă germană de longevitate cu un grup de control mai tânăr. Ulterior, asocierile semnificative au fost testate pentru replicare în alte două populații de aceeași origine: o cohortă daneză de longevitate și UK Biobank.
Analiza noastră a relevat o asociație masculină specifică, nouă, a lui HLA-DRB1*15:01:01 cu longevitatea. În rândul germanilor, HLA-DRB1*15:01:01 a fost mai puțin frecvent între cazurile masculine (10%) decât între controale (15%), în timp ce femeile caz nu au prezentat o scădere semnificativă (14%), sugerând că bărbații purtători ai acestei alele au o șansă mai mică de a trăi mult. Această descoperire a fost replicată în UK Biobank și s-a constatat că este consistentă în cohorta daneză. Prognozele computaționale au relevat că HLA-DRB1*15:01 este mai probabil să declanșeze un răspuns imun împotriva unui epitop al apolipoproteinei B-100 (APOB-100) decât alte alele HLA-DRB1. Mai mult, imunogenicitatea generală prognozată a APOB-100 pentru toate alelele HLA-DRB1 a fost asociată semnificativ cu longevitatea.
În concluzie, asociația masculină specifică, nouă, între HLA-DRB1*15:01 și longevitate a fost observată în trei cohorte independente. Efectul anti-longevitate al acestei asocieri este poate consecința unei creșteri a mortalității legate de boala Alzheimer la bărbații purtători ai acestei alele.

Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.







