Capacitatea de a măsura fluxul de lichid cefalorahidian prin sistemul glicematoxic este o inovație destul de recentă; de fapt, structura și funcția sistemului glicematoxic sunt descoperiri relativ recente. Acum, însă, cercetătorii pot folosi caracteristicile imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM) în unele porțiuni ale sistemului glicematoxic pentru a crea o măsură a fluxului de lichid care iese din creier. Acest lucru funcționează deoarece IRM poate măsura dispersia moleculelor de apă, iar dacă acea dispersie este puternic direcționată într-o direcție, aceasta poate fi considerată un flux – o tehnică denumită analiză de imagine a tensorului de difuziune de-a lungul spațiului perivascular (DTI-ALPS). Tot ce este necesar este un traseu bun și drept al vasului glicematoxic, iar există o locație în fiziologia umană care satisface acest scop. Astfel, comunitatea de cercetare poate realiza studii precum cea menționată aici, în care scurgerea redusă a lichidului cefalorahidian prin sistemul glicematoxic este corelată cu riscul de demență.
Markerii IRM ai dinamicii lichidului cefalorahidian prezic demența și mediează impactul riscului cardiovascular.
Dinamica deficitara a lichidului cefalorahidian poate contribui la demență, însă dovezi umane sunt limitate. Recent, au fost propuse mai multe proxy-uri bazate pe imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) care permit studierea non-invazivă a diferitelor aspecte ale dinamicii lichidului cefalorahidian în oameni. Acestea includ volumul spațiului perivascular (PVS), analiza imaginii tensorului de difuziune de-a lungul PVS (DTI-ALPS), cuplarea oxigenului sanguin-dependent la lichidul cefalorahidian (BOLD-CSF) și volumul plexului coroid. Utilizând UK Biobank, am măsurat dinamica lichidului cefalorahidian: volumul PVS, DTI-ALPS, cuplarea BOLD-CSF și volumul plexului coroid. Am evaluat factorii de risc cardiovascular și asocierea acestora cu dinamica lichidului cefalorahidian și demența, bazându-ne pe datele de la medicul de familie, mortalitate și spital. Analiza medierii a evaluat disfuncția lichidului cefalorahidian în relațiile riscului cardiovascular-demență.
Un DTI-ALPS mai mic, o cuplare BOLD-CSF mai mică și un volum mai mare al plexului coroid au prezis demența, însă volumul PVS nu a făcut-o. DTI-ALPS și plexul coroid au avut un rol esențial în predicția demenței și medierea impactului riscului cardiovascular.
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.