Mecanismul principal prin care se crede că poluarea aerului accelerează apariția și progresia bolilor legate de vârstă este prin inducerea inflamației cronice. Expunerea căilor respiratorii la poluanți stresază celulele, le schimbă comportamentul și contribuie la încărcătura de inflamație continuă și nerezolvată care este caracteristică îmbătrânirii. Această expunere există pe un spectru, cu fumatul și fumul de lemn din interior la un capăt și gradele mai puțin severe de poluare industrială în părțile mai bogate ale lumii, la celălalt capăt. Deoarece efectele sunt determinate de inflamație, ar trebui să ne așteptăm ca aproape toate condițiile legate de vârstă să fie agravate în timp de expunerea la poluare aerului, proporțional cu severitatea expunerii.
Expunerea la Poluarea Aerului și Declinul Masei Musculare și al Forței la Persoanele În Vârstă: Rezultate dintr-un Studiu Populațional Suedez
Dovezi emergente sugerează că calitatea aerului poate afecta sănătatea musculară. Cu toate acestea, majoritatea studiilor sunt limitate de designuri transversale sau de urmăriri scurte. Am evaluat asociația dintre expunerea pe termen lung la poluanții din aerul ambiental și schimbările în masa musculară și forță la persoanele în vârstă. Am inclus 3.249 de participanți din studiul longitudinal SNAC-K (în vârstă medie de 74,3 ani; 35,8% bărbați). Forța musculară (măsurată prin teste de strângere a mâinii și de ridicare din scaun), masa musculară (derivată din circumferința gambei) și performanța fizică (evaluată prin viteza de mers la un ritm obișnuit) au fost evaluate pe parcursul a 12 ani. Sarcopenia probabilă a fost definită ca o reducere a forței musculare conform criteriilor EWGSOP2. Expunerea rezidențială la PM2,5, PM10 și oxid de azot (NOx) a fost estimată pentru cei 5 ani precedenți bazei. Regresiile Cox și modelele liniare mixte au examinat asociația expunerii la poluanții aerului cu, respectiv, sarcopenia probabilă și schimbările longitudinale în parametrii musculari.
Pe parcursul a 12 ani, incidența cumulativă a sarcopeniei probabile a crescut odată cu o expunere mai mare (deasupra vs. sub valorile mediane) la NOx (36% vs. 28%), PM2,5 (35% vs. 28%) și PM10 (35% vs. 28%). Asociația dintre nivelurile poluanților aerului și riscul de sarcopenie probabilă a fost nelineară, cu un risc crescut care a atins un platou la niveluri foarte ridicate. Expunerile mai mari au fost asociate cu un risc crescut de dezvoltare a sarcopeniei probabile, cu 25% pentru NOx și PM2,5 până la 33% pentru PM10. Expunerea crescută la poluanți a fost asociată cu
Sursa: [Link către studiul original, dacă este disponibil]
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.