„Am descoperit că în loc să patruleze întreaga suprafață a tumorii, celulele T CD8+ s-au adunat în buzunare la marginea melanomului, formând interacțiuni prelungite cu celulele melanomatoase,” declară Leonard Zon, MD, director al programului de celule stem de la Spitalul pentru Copii din Boston și autor principal al studiului. „Am numit aceste buzunare Regiuni ale Cancerului de Prezentare a Antigenului și Implicare și Retenție a Celulelor T (CRATERe) și am observat că, după stimularea imună, CRATERele s-au extins și au facilitat o răspuns imun eficient împotriva tumorii.”
Previzionarea dacă un pacient va beneficia de inhibitorii de punct de control imun rămâne o provocare majoră. Deși există markeri disponibili pentru a indica nivelurile de infiltrare și activare a celulelor T în tumor, cunoștințele despre ce permite celulelor T infiltrate să distrugă celulele canceroase și să micsoreze tumoarea sunt încă limitate.
Pentru a înțelege mai bine interacțiunile dinamice dintre celulele T și tumorile melanomatoase, Zon și colegii săi au studiat inițial acest proces la peștii-zebră, care fac imagistica mult mai ușoară datorită transparenței lor. Datorită caracteristicilor genetice comune ale melanomului între aceste pești și oameni, introducerea unei mutații cancerigene în gena BRAF a permis echipei de cercetare să urmărească interacțiunile dintre celulele T și tumorile melanomatoase în timp real, pentru perioade de până la 24 de ore.
Combinând această tehnică de imagistică cu transcriptomica spațială de înaltă rezoluție, oamenii de știință au identificat regiuni cheie situate exact la granița dintre tumoare și mediul înconjurător. Aceste CRATERe s-au dovedit a fi bogate în molecule de recunoaștere a antigenului și au adăpostit cea mai mare densitate de celule ucigașe T în cadrul tumorii. Mai mult, când stimulau răspunsul imun la peștii-zebră, aceste regiuni se extindeau în dimensiune, iar numărul de celule T active care ucideau tumora în zonă creștea.
Aceste CRATERe au fost identificate și la oamenii cu diagnostic de melanom. Printre acești pacienți, o creștere a densității CRATERelor găsite în biopsiile luate înainte și după administrarea inhibitorilor de punct de control imun a fost legată de un răspuns clinic pozitiv la tratament. Clustere similare au fost descoperite și la pacienții cu cancer pulmonar cu celule non-mici (NSCLC), sugerate fiind posibilitatea ca CRATERele să fie o trăsătură comună a unui răspuns imun reușit în cazul tumorilor solide, nu doar un fenomen specific melanomului.
Bazându-se pe aceste descoperiri, cercetătorii propun că măsurarea densității CRATERelor ar putea fi utilă ca biomarker timpuriu și indicator diagnostic pentru a ajuta la determinarea eficacității terapiei cu inhibitori de punct de control imun.
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.