Ateroscleroza este cea mai mare cauză a mortalității umane, fiind o creștere a plăcilor grase în pereții vaselor de sânge, care îngustează și slăbesc vasele. Structura și compoziția plăcilor pot varia considerabil între persoane și chiar în cadrul aceluiași individ. Cele mai periculoase plăci sunt cele cu mai multă grăsime și mai puțin material structural, deoarece acestea sunt predispuse la ruptură, ducând la un blocaj ulterior și la un atac de cord sau accident vascular cerebral. O placă aterosclerotică reprezintă un mediu toxic care atrage celulele macrofage care încearcă să repare leziunea, dar în schimb sunt copleșite, ucise și își adaugă masa la placă. Inițial, celulele monocite circulante ajung la o placă și se transformă în macrofage, dar în stadiile ulterioare, un proces aproape canceroas determină ca celulele musculare netede din peretele vascular să se transforme în macrofage pentru a accelera și mai mult creșterea și instabilitatea plăcii. Aici, cercetătorii găsesc o modalitate de a interveni potențial în acest proces și, astfel, de a reduce semnificativ formarea de plăci instabile predispuse la ruptură.
Celulele musculare netede (SMC) prezintă o plasticitate remarcabilă, suferind o schimbare fenotipică extensivă pentru a genera o populație extrem de heterogenă în cadrul plăcilor aterosclerotice. În timp ce studiile recente au evidențiat contribuția celulelor macrofage de tip SMC la inflamația plăcii, factorii moleculari specifici care guvernează tranziția către aceste stări patogene rămân insuficient înțeleși.
Aici, am reanalizat datele de secvențiere ARN la nivel de celulă unică de la șoareci cu trasare de linii pentru a descompune heterogenitatea SMC în timpul aterogenezei. Analiza traiectoriei a relevat că SMC se transdiferențiază într-o subpopulație distinctă de macrofage pro-inflamatorii, asemănătoare cu anumite celule, printr-o stare intermediară „stem-endothelial-monocit”. Inferența integrată a rețelei de reglementare genetică și modelarea perturbațiilor in silico a identificat factorul de reglementare interferon regulatory factor 7 (IRF7) ca fiind un reglator transcripțional principal care coordonează această tranziție patogenică specifică.
Clinic, expresia IRF7 a fost semnificativ supraexpresată în plăcile aterosclerotice umane instabile și avansate, corelând puternic cu incidența macrofagelor inflamatorii. In vivo, șoarecii ApoE knockout, supuși unei diete bogate în grăsimi, au prezentat o supraexpresie robustă a IRF7 în plăcile aortice, care co-localiza cu markerii macrofagelor. În mod crucial, suprimarea specifică a Irf7 în SMC a redus semnificativ progresia plăcii aterosclerotice, a redus formarea nucleului necrotic și a sporit stabilitatea capsulei fibroase. Mecanic, inhibarea Irf7 a păstrat fenotipul SMC contractil și a inhibat acumularea de celule pro-inflamatorii de tip macrofag SMC în leziune.
Sursa: [Link către studiu medical original](https://doi.org/10.1093/pcmedi/pbaf039)
Online Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionata de domeniul sanatatii din copilarie. Visul ei este sa se eradicheze batranetea prin noile descoperiri stiintifice.