„Unul dintre cele mai expuse grupuri la infecțiile cu M. abscessus sunt pacienții grav bolnavi, așa cum avem la St. Jude”, a declarat autorul principal Richard Lee, PhD, membru al departamentului de biologie chimică și terapeutică de la St. Jude. „Deoarece această bacterie este intrinsic rezistentă, tratarea pacienților cu antibiotice puternice pentru o perioadă îndelungată înseamnă că supraviețuiesc doar cele mai rezistente bacterii la antibiotice, motiv pentru care aceste infecții sunt problematice.”
Echipa s-a concentrat pe M. abscessus datorită setului său complex de mecanisme de rezistență care necesită ca antibioticele să depășească fiecare în parte pentru a fi eficiente. A fost denumită „coșmarul antibioticelor”, deoarece necesită tratamente pe termen lung care pot duce adesea la toxicitate mitocondrială și pierdere a auzului.
În centrul rezistenței la M. abscessus se află un set de gene limitante ale antibioticelor numit WhiB7. Acest „resistom” intrinsec este un „regulator principal al stresului ribosomal, iar multe antibiotice folosite pentru tratarea micobacteriilor vizează ribosomul”, a spus autorul principal Gregory Phelps, PhD, cercetător postdoctoral la St. Jude. „De fiecare dată când folosiți antibiotice precum cloramfenicol sau claritromicină, WhiB7 este activat și controlează peste 100 de proteine implicate în rezistența antimicrobiană. Este o barieră pentru terapiile eficiente.”
În timp ce lucrau la dezvoltarea analogilor antibioticului cloramfenicol în timpul cercetării lor, echipa a descoperit că o versiune modificată a antibioticului cu spectru larg florfenicol, numit florfenicol amină, acționa într-un mod surprinzător. Compușii omorau M. abscessus normal, dar nu aveau niciun efect asupra unei tulpini lipsite de WhiB7. „Acesta a fost opusul a ceea ce ne așteptam, și s-a repetat”, a spus Phelps. „Acest lucru a sugerat că se întâmpla ceva neobișnuit.”
Studiile ulterioare au relevat faptul că florfenicol amină se comportă ca un profarmaceutic, rămânând inactiv până când este convertit în forma sa activă în interiorul bacteriei. Pentru această conversie, utilizează Eis2, o enzimă pe care WhiB7 o activează ca parte a răspunsului la rezistență. Odată ce florfenicol amină pătrunde în bacterie, declanșează WhiB7, care stimulează producția de Eis2. Eis2 convertește apoi florfenicol amină în forma sa activă de antibiotic, florfenicol acetil, inhibând ribosomul bacterian, ceea ce activează în continuare WhiB7. Buclele de retroalimentare create de aceste interacțiuni amplifică continuu activitatea medicamentului.
„Partea interesantă a acestui concept demonstrativ este că arată că poți folosi genele de rezistență pentru a inversa rezistența”, a spus Lee. „Multe antibiotice lovesc m
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
