Începând cu înscrierile din 2020, Proiectul de Îmbătrânire a Câinilor (DAP) este o inițiativă menită să studieze îmbătrânirea canină, iar co-directorul său binecunoscut, Matt Kaeberlein, face parte din Consiliul Consultativ Științific. Scopul său este dublu: să analizeze cum îmbătrânirea și bolile legate de vârstă afectează acești animale de companie și să ofere cercetătorilor date utile care ar putea fi aplicate la ființele umane. Spre deosebire de șoarecii de laborator în condiții controlate, câinii înscriși în DAP trăiesc cu oameni, astfel încât efectele de mediu sunt similare. DAP este asemănător unor colective umane precum UK Biobank, cu mențiunea că urmările pot fi realizate mult mai rapid datorită duratei de viață natural mai scurte a câinilor.
S-au efectuat studii anterioare pentru analizarea schimbărilor metabolismului canin odată cu înaintarea în vârstă, iar acestea au relevat diferențe semnificative asociate cu vârsta, dieta, sexul și rasa. Rasa este un factor major în analiza îmbătrânirii câinilor; unele rase trăiesc de două ori mai mult decât altele.
Această cercetare se bazează pe datele colectate din cohorta de precizie a DAP, care inițial a inclus 784 câini selectați special pentru screening molecular detaliat. Acești câini reprezintă o secțiune transversală a companionilor canini din Statele Unite; cinci din șase erau sterilizați sau castrați, raportul de sex era echilibrat, și exista o varietate reprezentativă de rase, inclusiv câini metiși. Acești câini erau în general mai sănătoși decât câinii din DAP-ul principal, o cohortă mult mai mare care cuprinde aproximativ 50.000 de animale.
Au fost analizate în total 133 de metabolite în cadrul acestei cercetări, inclusiv carbohidrați, acizi grași și esteri grași, molecule de fosfat și derivați de aminoacizi. O analiză a componentelor principale a arătat că multe dintre aceste metabolite variau puternic în funcție de factori precum vârsta; sexul, rasa, greutatea și statutul de sterilizare aveau efecte notabile, iar relația genetică avea chiar efecte mai puternice decât rasa.
Vârsta, totuși, a afectat 48 din cele 133 de metabolite. Două grupuri s-au îmbogățit în mod deosebit odată cu vârsta: carnitinele și ptMAA-urile. Multe alte metabolite au scăzut odată cu vârsta, și nu toate ptMAA-urile au crescut; metionina sulfoxidul și hidroxiprolina au scăzut, în timp ce triptofanul, glutamina, alanina și fenilalanina acetalată N-terminal au crescut. De asemenea, au existat aminoacizi „ambiguu” care nu sunt modificați în mod consistent post-traducțional, iar cercetătorii i-au omis din analiza ulterioară.
Schimbările în abundența ptMAA-urilor odată cu îmbătrânirea s-au dovedit a fi necorelate cu modificările în abundența precursorilor lor. Prin urmare, aceste schimbări trebuie să rezulte fie din modificări în modul în care sunt formate, fie din modificări în modul în care sunt eliminate. Cercetătorii au găsit dovezi că aceste schimbări în abundență au fost cauzate de o sursă comună care afectează toți acești aminoacizi.
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.