Oamenii sunt în mare parte conștienți de infecțiile acute, precum răceala obișnuită, COVID-19 și malaria. Știința a făcut progrese considerabile împotriva acestor tipuri de boli infecțioase, făcându-le mai puțin letale și chiar eradicând unele dintre cele mai periculoase.
În schimb, infecțiile cronice continuă să treacă neobservate. Majoritatea oamenilor ar fi surprinși să afle câți diferiți patogeni își fac permanent loc în corpul lor.
Unele patogeni sunt surprinzător de răspândiți. 90-95% dintre adulții din întreaga lume au fost infectați cel puțin o dată cu virusul Epstein-Barr (EBV), care rămâne în corp pe termen nedeterminat; prevalența citomegalovirusului (CMV) se crede că depășește 80%; bacteriile Helicobacter pylori pot fi găsite la aproape jumătate din populație; și există multe alte exemple. Cu alte cuvinte, ar fi sigur să spunem că nimeni nu este în siguranță.
Deoarece multe infecții cronice nu cauzează simptome acute, medicina convențională rareori se deranjează să le trateze sau chiar să le diagnosticheze. Cu toate acestea, există dovezi din ce în ce mai multe că infecțiile cronice pot fi extrem de dăunătoare, inclusiv infecțiile preexistente care joacă un rol în sindroamele precum „COVID prelungit”.
Unele dintre cele mai importante aspecte ale îmbătrânirii, cum ar fi inflamația cronică și imunosenescența, ar putea fi, de asemenea, stimulate de infecțiile cronice. Practic, chiar dacă patogenii nu declanșează afecțiuni acute, aceasta nu înseamnă că sunt inofensivi.
Această nouă recenzie publicată în revista Immunity and Ageing încearcă să abordeze un aspect al acestei relații: modurile în care infecțiile cronice conduc la senescență celulară. Așa cum se menționează în introducere, „în timp ce senescența este tradițional asociată cu îmbătrânirea, dovezi tot mai mari arată că infecțiile cronice precum cele virale, bacteriene și parazitare pot acționa ca inductori puternici ai senescenței, contribuind la îmbătrânirea prematură și la daunele pe termen lung ale țesuturilor”.
Cercetătorii încep cu virușii. „Infecțiile virale persistente,” observă ei, „au demonstrat că promovează îmbătrânirea celulară prin mecanisme precum inducerea oprii ciclului celular, acumularea de daune la nivelul ADN-ului și secreția susținută de citokine proinflamatorii”.
De exemplu, virusul hepatitic C (HCV) reglează în sus mai mulți markeri de senescență, precum p16, p21, p27 și γ-H2AX, în hepatocite și promovează senescența în celulele T prin scurtarea telomerilor acestora. Activitatea hepaticei senescente associate beta-galactozidază (SA-β-gal) este crescută la aproximativ 50% dintre pacienții cu HCV cronic.
Cytomegalovirusul uman (HCMV) induce senescența în fibroblaste și celule renale, crescând factorii proinflamatori ai fenotipului secretor senescent (SASP) precum IL-6 și IL-8. Virusul imunodeficienței umane (HIV) promovează senescența prin proteine virale precum Tat, care reglează în sus markerii de senescență și afectează funcția mitocondrială.
Infecțiile bacteriene pot…
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.