Intestinul uman este unul dintre organele cu cea mai rapidă regenerare a corpului, înlocuind constant mucoasa sa pentru a susține digestia, absorbția nutrienților și recuperarea după leziuni. Această regenerare remarcabilă depinde de celulele stem intestinale (ISC). Cu toate acestea, odată cu înaintarea în vârstă, aceste celule stem își pierd puterea regenerativă, contribuind la problemele digestive, inflamație și la o capacitate redusă de vindecare.
Un nou studiu recenzat de alți cercetători, publicat în Stem Cell Reports, dezvăluie că acest declin nu ar trebui să fie inevitabil. În schimb, cercetătorii arată că schimbările legate de vârstă din microbiota intestinului – trilioanele de microorganisme care trăiesc în intestine – afectează direct funcția celulelor stem, iar restabilirea unui mediu microbial tânăr poate inversa aspecte cheie ale îmbătrânirii intestinale.
Studiul, condus de Hartmut Geiger, PhD, la Universitatea din Ulm, și Yi Zheng, PhD, și Kodandaramireddy Nalapareddy, PhD, la Centrul Medical al Spitalului pentru Copii din Cincinnati, s-a concentrat pe modul în care îmbătrânirea modifică comunicarea dintre bacteriile intestinale și celulele stem intestinale.
La șoarecii mai în vârstă, celulele stem intestinale erau semnificativ mai puțin active decât la animalele tinere. Acest lucru s-a tradus într-o regenerare mai lentă a mucoasei intestinale și o recuperare mai slabă după leziuni, semne ale unui intestin îmbătrânit. Când cercetătorii au comparat microbiota intestinală a șoarecilor tineri și a celor vârstnici, au descoperit diferențe semnificative în compoziția microbială care erau strâns corelate cu performanța celulelor stem.
Aceste constatări sugerează că îmbătrânirea intestinală nu este determinată doar de schimbările ireversibile din interiorul celulelor stem însele. În schimb, este puternic modelată de semnalele provenite din mediu microbial înconjurător.
Pentru a testa dacă microorganismele erau cauza, nu consecința declinului celulelor stem, cercetătorii au transferat microbiota intestinală de la șoareci tineri la cei vârstnici. Rezultatele au fost remarcabile.
După ce au primit o comunitate microbială tânără, șoarecii mai în vârstă au prezentat o revigorare a activității celulelor stem intestinale. Intestinul lor s-a regenerat mai eficient după leziuni, iar celulele stem și-au reluat comportamentele tipice pentru animale mult mai tinere. În schimb, transferul microbiotei vârstnice la șoarecii tineri a avut doar efecte negative modeste, sugerând că țesuturile în vârstă pot fi deosebit de sensibile la schimbările microbiene.
Această asimetrie subliniază un concept important pentru medicina de precizie: țesuturile mai în vârstă pot răspunde în mod unic la intervențiile mediului țintit.
Studiul a mers mai departe prin identificarea unei specii bacteriene înmulțite la șoarecii vârstnici care părea să suprime funcția celulelor stem. Nivelele crescute de Akkermansia muciniphila – adesea considerată benefică în alte contexte – au fost demonstrate a atenua căile cheie de semnalizare regenerativă în celulele stem intestinale vârstnice.
În loc să eticheteze microorganismele individuale ca „bune” sau „rele”, constatările evidențiază o realitate mai nuanțată: impactul anumitor bacterii depinde de context, vârstă și echilibrul în cadrul ecosistemului microbian mai larg.
Deși această cercetare a fost efectuată pe șoareci și nu este încă pregătită pentru aplicare clinică, ea pune bazele pentru **intervenții terapeutice viitoare** care ar putea contracara îmbătrânirea intestinală.
Sursa: [Stem Cell Reports](link catre sursa originala)
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
