Este bine-cunoscut faptul că senescența celulară cauzează deteriorarea și disfuncționalitatea creierului. Șoarecele SAMP8, folosit în acest studiu, prezintă o senescență accelerată și dezvoltă rapid probleme cerebrale asociate. De exemplu, anul trecut, am raportat că microgliile senescente sunt excesiv de agresive în eliminarea sinapselor cerebrale.
Această cercetare se concentrează însă pe astrocite, alte celule rezidente ale creierului care îndeplinesc o varietate largă de funcții de întreținere. Autorii acestui articol remarcă faptul că efectele exacte ale senescenței astrocitare asupra sinapselor neuronale nu au fost studiate în mod deosebit până acum. Pentru a remedia aceasta, ei au examinat îndeaproape șoarecii SAMP8 pentru a determina modul în care astrocitele lor senescente ar putea afecta indirect neuronii.
În primele experimente, cercetătorii au confirmat că astrocitele hipocampale derivate din șoarecii SAMP8 erau într-adevăr mai senescente decât cele din grupul de control, prezentând o creștere a expresiei caracteristice SA-β-gal. Apoi, ei au obținut mediu condiționat (CM) din aceste astrocite și au descoperit că celulele stem neurale nefiind modificate, derivate din embrioni de șoarece sălbatic, erau mult mai capabile să crească sinapse în CM-ul obținut din astrocitele de control decât în CM-ul obținut din astrocitele SAMP8. Acest rezultat s-a menținut indiferent dacă CM-ul era obținut din astrocite diferențiate din celule stem neurale (NSC) sau din astrocite obținute direct din animalele SAMP8.
Cercetătorii au investigat apoi moleculele prezente în acest CM. Având în vedere că lucrările anterioare au arătat că TSP-1 scade odată cu înaintarea în vârstă și că funcția sa este crucială în menținerea cognitivă, aceștia s-au uitat cu atenție la acest factor particular, descoperind scăderi atât la nivelul proteinei TSP-1, cât și la expresia genei Thbs1 care o codifică la șoareci. Încă o dată, aceste rezultate au fost confirmate atât în astrocitele derivate din NSC, cât și în astrocitele prelevate direct, iar, nu în ultimul rând, TSP-1 era de asemenea scăzut în hipocampul șoarecilor SAMP8 în comparație cu cei de control.
Efectele biologice au fost confirmate prin utilizarea gabapentinei, un compus care blochează receptorul TSP-1. Introducerea gabapentinei a anulat diferențele dintre CM-ul obținut din SAMP8 și cel obținut din grupul de control.
Încurajați de aceste rezultate, cercetătorii au procedat apoi în două moduri opuse: au adăugat pur și simplu TSP-1 în CM și au inginerizat astrocitele SAMP8 pentru a supraexprima Thbs1 și apoi au obținut CM din acestea. Ambele abordări au avut efectul dorit: neuronii expuși la oricare dintre aceste CM-uri erau mult mai capabili să dezvolte sinapse.
Este clar că mai este nevoie de muncă pentru a determina dacă TSP-1 poate fi folosit ca strategie funcțională în organismele vii. Cercetătorii nu au încercat să utilizeze TSP-1 pentru a trata șoarecii, în special pe cei în vârstă, și nici nu au creat un șoarece SAMP8 sau alt model de șoarece care supraexprimă Thbs1. Combinate cu teste cognitive, astfel de experimente ar putea informa
Sursa: [Link către sursa originală, dacă este disponibil]
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
