În timp ce încă nu știm exact ce stă în spatele creșterii miopiei, cercetările realizate de o echipă de la State University of New York (SUNY) College of Optometry sugerează că nu este doar vorba despre timpul petrecut în fața ecranelor.
Echipa SUNY a efectuat teste de laborator pe 34 de voluntari, 21 cu miopie (miopi) și 13 cu viziune normală (emetropi). Participanților li s-au dat ținte pătrate care variau în luminozitate și contrast, la care trebuiau să se concentreze repetat, câte un ochi la un moment dat.
Comportamentul ocular înregistrat la miopi sugerează că activitățile și sarcinile care necesită vizualizare la distanțe apropiate – așa-numitul lucru la apropiere – ar putea contribui la vedere slabă la distanță, din cauza modului în care pupila se contractă pentru a limita câtă lumină intră în ochi.
„Miopia a atins niveluri aproape epidemice la nivel mondial, încă nu înțelegem pe deplin de ce,” spune neuroștiințificul vizual Jose-Manuel Alonso.
„Concluziile noastre sugerează că un factor comun subiacent ar putea fi cât de multă lumină ajunge la retina în timpul lucrului la distanțe apropiate – în special în interior.”
Cercetătorii au dorit să analizeze trei comportamente asociate cu privirea la obiecte apropiate: cum ochii se focalizează (acomodarea), cum se întorc spre interior și cum se contractă pupilele. Au făcut ajustări pentru a ține cont de activarea căilor ON și OFF din retina, responsabile pentru prelucrarea luminii și întunericului, respectiv.
O cale ON mai slabă a fost anterior asociată cu miopia, dar mecanismul subiacent nu a fost clar. Unul dintre descoperirile cheie a fost că contrastul a fost mai important decât luminozitatea atunci când vine vorba de întoarcerea ochilor spre interior și micșorarea pupilelor.
Echipa a observat, de asemenea, că la miopi, ochii tind să fie deja întorși spre interior într-o măsură mai mare chiar înainte de focalizare și că pupilele lor se contractă mai mult decât ale celor cu viziune normală. Această combinație probabil slăbește apoi calea ON.
Aceste observații au fost suficiente pentru a formula o nouă ipoteză: că în miopie, focalizarea este prioritizată în detrimentul luminozității, creând un fel de buclă de feedback care compensează excesiv și apoi agravează condiția.
Și în interior, unde lumina este mult mai redusă, este o problemă mai mare.
„În lumina puternică de afară, pupila se contractă pentru a proteja ochiul, permițând totuși suficientă lumină să ajungă la retina,” spune studenta de doctorat în optometrie, Urusha Maharjan.
„Când oamenii se concentrează asupra obiectelor apropiate în interior, precum telefoanele, tabletele sau cărțile, pupila poate de asemenea să se contracte, nu din cauza luminozității, ci pentru a îmbunătăți imaginea. În lumina slabă, această combinație poate reduce semnificativ iluminarea retinei.”
Miopia este dificil de studiat deoarece implică numeroși factori, inclusiv un puternic component genetic. Este cauzată de faptul că globul ocular este mai lung decât normalul, ceea ce înseamnă că imaginile care intră nu sunt focalizate corespunzător pe retina – țesutul sensibil la lumină care căptușește partea din spate a ochiului.
Sursa: [Articolul original](link-catre-sursa-originala)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
