Fan și-a structurat discursul, Decodificarea Biologiei ARN în Spațiu: Spre Viitorul Patologiei Moleculare, în jurul unei provocări centrale: limitele histopatologiei tradiționale și imensa oportunitate de a stratifica informațiile moleculare direct pe imaginile de țesut. Colaboratoarea sa frecventă, patologul de la Yale, Mina Xu, MD, a oferit un exemplu în timp real. „Ea diagnostichează pacienții privind imaginea histologică a țesutului, și poate să-mi spună atât de multe doar privind o singură lamă de țesut,” a explicat Fan. Totuși, în cazuri dificile „care necesită mult mai multe informații moleculare…ea trebuie să solicite mult mai multe teste IHC, dar potențial și niște teste genetice.” „Sfântul Graal,” a spus el, ar fi „adaugarea informațiilor moleculare direct peste aceeași lamă de imagine histologică.”
Omicurile spațiale, o zonă de tehnologie în avans rapid, încearcă să ofere exact asta. „În ultimii 10 ani, am asistat la explozia tehnologiei,” a spus Fan. Transcriptomica spațială rămâne o „unealtă de bază,” dar grupul lui Fan a căutat de mult să meargă dincolo de expresia genică, către ceea ce el numește omics spațiale multiplu.
Abordarea laboratorului său transformă însuși țesutul fixat într-o cameră de reacție—„mult mai versatilă,” a remarcat el—capabilă să eticheteze nu doar ARN-ul și proteinele, ci și „caracteristici epigenetice foarte importante, cum ar fi regiunile de cromatină deschisă, sau semnele de modificare a histonului, sau chiar metilarea ADN-ului.” Au publicat mai multe lucrări care demonstrează epigenomica spațială și alte modalități, dar joi, Fan și-a concentrat atenția pe biologia ARN.
ARN-ul, a reamintit el publicului, este mult mai mult decât moleculele mesager. „De la cursul tău de biologie de la început, deja înveți că ARN-ul nu este doar mesagerul. Fiecare moleculă de ARN mesager are un ciclu de viață foarte dinamic,” a spus el. Înțelegerea acelor ARN-uri direct în țesut, a argumentat el, ar putea fi cheia pentru a descifra biologia profundă și pentru a oferi patologilor o precizie diagnostică nouă.
Echipa sa a adaptat o strategie de poliadenilare în țesut dezvoltată inițial de Stephen Quake de la Stanford, permițându-le să adauge cozi de poli(A) „oricăror molecule de ARN” rămase în secțiunea de țesut. După etichetare, „acum poți vedea toate tipurile de specii de ARN,” a spus Fan, inclusiv ARN-uri lungi non-codificatoare, ARN-uri scurte non-codificatoare, și chiar microARN-uri. Cel mai remarcabil, metoda permite cartografierea spațială a tARN-urilor—„puntea dintre ARN și sinteza proteinelor.” Fan a subliniat importanța: „Se pare că tARN-ul a fost prima descoperire a ARN-ului non-codificator și recunoscută cu Premiul Nobel.”
Potențialul clinic al acestei bogății moleculare c
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.
