Marketingul a poziționat apa îmbuteliată ca fiind mai pură, mai sănătoasă și mai convenabilă, dar revistasanatatii.ro/sunt-necesare-suplimentele-pentru-copiii-mofturosi-la-mancare-un-expert-explora-faptele/" title="Sunt Necesare Suplimentele pentru Copiii Mofturoși la Mâncare? Un Expert Exploră Faptele." class="aigl-auto-link">dovezi științifice spun o altă poveste.
Această percepție a purității este centrală pentru atracția apei îmbuteliate, însă studiile arată că produsul aduce adesea propriul set de riscuri atât pentru sănătate, cât și pentru mediu.
Un studiu din 2025 sugerează că apa îmbuteliată s-ar putea să nu fie la fel de sigură precum mulți oameni presupun. Testele efectuate pe apa vândută în recipiente reutilizabile și sticle de plastic au arătat niveluri ridicate de contaminare bacteriană.
Studiile aduc o contribuție importantă la un număr tot mai mare de cercetări care sugerează că în multe locuri apa de la robinet nu este doar sigură, ci adesea mai strâns reglementată și monitorizată decât alternativele îmbuteliate.
În majoritatea țărilor dezvoltate, apa de la robinet este supusă unor standarde legale și de testare mai stricte decât apa îmbuteliată. Sursele publice sunt monitorizate zilnic pentru bacterii, metale grele și pesticide.
În Marea Britanie, Inspectoratul Apelor Potabile publică rezultatele în mod deschis. În SUA, furnizorii de apă trebuie să respecte Regulamentele Naționale Primare privind Calitatea Apei Potabile supravegheate de Agenția de Protecție a Mediului. În Europa, calitatea apei este reglementată de Directiva UE privind Apa Potabilă.
Apa îmbuteliată, în schimb, este reglementată ca produs alimentar ambalat. Este testată mai puțin frecvent, iar producătorii nu sunt obligați să publice informații detaliate despre calitate.
Cercetările au identificat contaminanți în apa îmbuteliată, inclusiv microplastice, reziduuri chimice și bacterii. Un studiu din 2024 a detectat zeci de mii de particule de plastic pe litru în unele produse.
Alte cercetări sugerează că apa îmbuteliată conține adesea concentrații mai mari de microplastice decât apa de la robinet, având legături potențiale cu inflamația, perturbarea hormonilor și acumularea de particule în organele umane.
Sticlele de plastic pot elibera, de asemenea, substanțe chimice precum antimoniu, ftalați și analogi ai bisfenolului. Antimoniul este un catalizator folosit pentru a fabrica sticlele PET, iar PET este cel mai comun plastic folosit pentru băuturi de unică folosință. Ftalații sunt plastifianți care mențin plasticul flexibil.
Analogii bisfenolului precum BPS sau BPF sunt rude apropiate ale BPA, o substanță chimică folosită pentru a întări unele plastice și pentru a căptuși cutiile de conserve pentru alimente și băuturi. Aceste substanțe pot migra în apă, în special atunci când sticlele sunt expuse la medii calde precum mașini, camionete de livrare sau soare direct.
Oamenii de știință sunt îngrijorați deoarece unele dintre aceste compuși pot acționa ca perturbatori endocrini, ceea ce înseamnă că ar putea interfera cu sistemul hormonal al organismului.
Expunerea ridicată la anumiți ftalați și bisfenoli a fost asociată cu efecte asupra sănătății reproductive, metabolismului și dezvoltării, deși nivelurile găsite în apa îmbuteliată sunt în general scăzute și riscurile pe termen lung sunt încă neclare.
Cercetătorii explorează acum ce ar putea însemna expunerea repetată, cronică, în timp.
Sursa: [Articol original](link catre sursa originala)
Editor RevistaSanatatii.ro. Isi doreste ca activitatea lui sa aduca speranta milioanelor de oameni bolnavi din Romania, sa le aline suferintele si sa le ofere speranta.
