Misterul Poliploidiei și Senescentei Celulare

0
(0)

Una dintre formele neexplorate de senescență celulară este senescența indusă de poliploidie (PIS), care a fost observată inițial in vitro după tetraploidizarea indusă de medicamente. Am raportat recent că celulele uroepiteliale poliploide din vezica urinară la șoareci sunt senescente pe parcursul vieții, ridicând noi întrebări despre semnificația fiziologică și patologică a celulelor poliploide senescente. Aceste celule senescente de barieră uroepitelială au persistat după tratamentul șoarecilor cu combinația senolitică dasatinib plus quercetin (D+Q). Acum presupunem că unele cancere de vezică, din care 90% sunt de origine urothelială, ar putea apărea din celulele de umbrelă poliploide care, prin pierderea factorilor de implementare a senescenței și a supresoarelor tumorale precum p16, au scăpat de PIS.

Idea că cancerul poate apărea din celule care scapă de senescență este bine stabilită, dar observațiile noastre leagă acest lucru în mod specific de poliploidizare. Acest lucru are implicatii importante în contextul senescenței induse prin terapie (TIS). Multe tratamente pentru cancer declanșează senescența prin stresul de replicare și poliploidizare. În schimb, celulele senescente poliploide naturale, cum ar fi cele de umbrelă vezicală, par să servească funcții biologice importante – deși și ele ar putea deveni instabile sub stres cronic.

Nu toate celulele poliploide sunt senescente, iar relația lor este dependentă de context. De exemplu, hepatocitele pot fi atât poliploide, cât și senescente, dar hepatocitele poliploide trec și prin inversarea senescenței și diviziuni de reducere a poliploidiei sub stres, reintrând în ciclul celular și contribuind la carcinogeneză. Propunem că PIS acționează ca un cronometru de dezvoltare: stresul de replicare din endoreplicare activează răspunsul la daunele ADN-ului, legând proliferarea de diferențiere în timpul dezvoltării, regenerării și reparării. În acest model, senescența nu este doar un răspuns la stres, ci o soartă celulară programată care impune diferențierea terminală, contribuie la structura organelor și păstrează arhitectura țesuturilor.

Link sursă: [https://doi.org/10.18632/aging.206355](https://doi.org/10.18632/aging.206355)

Cat de utila a fost aceasta pagina?

Click pe o steluta sa votezi

Vot mediu 0 / 5. Numar de voturi: 0

Nu sunt voturi pana acum. Fii primul care voteaza.

Ne pare rau ca nu ti-a fost util acest articol

Ajuta-ne sa ne imbunatatim

Cum putem sa ne imbunatatim?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *