De decenii, testarea antigenului specific prostatic (PSA) a fost una dintre cele mai comune – și controversate – metode de screening pentru cancer din medicină. Aproape 10 milioane de bărbați fac screening PSA în fiecare an în SUA, însă medicii și pacienții sunt adesea lăsați să interpreteze rezultatele folosind limite brute care nu reflectă riscul individual, speranța de viață sau probabilitatea ca cancerul de prostată să devină vreodată limitativ pentru viață.
Un nou model de predicție publicat în Annals of Internal Medicine își propune să schimbe această abordare. Dezvoltat și validat cu date pe termen lung de la peste 200.000 de bărbați, instrumentul estimează riscul individual de deces din cauza cancerului de prostată într-un anumit interval de timp, luând în considerare cauzele concurente de deces – un aspect crucial pe care majoritatea calculatoarelor de risc bazate pe PSA tind să-l neglijeze.
„Acest instrument folosește toate informațiile care sunt deja disponibile,” a declarat autorul principal Patrick Lewicki, MD, de la departamentul de urologie de la Universitatea Michigan. „Nu există noi biomarkeri, nici imagistică diagnostică. Acesta este în întregime un model de predicție.”
Lucrarea se bazează pe date longitudinale din Studiul de Screening al Cancerului de Prostată, Plămân, Colon și Ovar (PLCO), care a urmărit peste 33.000 de bărbați cu vârsta între 55 și 74 de ani care au făcut screening PSA, împreună cu un grup de validare extern format din aproape 175.000 de pacienți ai Veterans Affairs în aceeași grupă de vârstă. Prin combinarea nivelurilor de PSA cu factori precum vârsta, rasă, istoricul familial și comorbiditățile, cercetătorii au creat un model care prezice mortalitatea specifică cancerului de prostată (PCSM) în loc de detectarea cancerului pe biopsie.
Această distincție este centrală pentru motivația studiului.
„Majoritatea modelelor din acest domeniu sunt legate de detectarea cancerului de prostată,” a explicat Lewicki. „Asta nu este rău, dar pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, este probabil să facă cancer de prostată. Adevărata întrebare este dacă acel cancer va influența speranța lor de viață.”
Instrumentele actuale de interpretare a PSA estimează în general probabilitatea de a găsi cancer de prostată – sau așa-numita boală „clinic semnificativă” – pe biopsie. Dar rezultatele biopsiei depind în mare măsură de strategiile de imagistică, metodele de prelevare și definițiile de patologie în evoluție. Mai important, diagnosticul este doar un substitut pentru rezultatele care contează cel mai mult pentru pacienți: metastazele și decesul.
„Diagnosticul ca endpoint are multe probleme,” a spus Lewicki. „Nu înseamnă întotdeauna același lucru în funcție de modul în care a fost obținut diagnosticul – fie prin RMN, care a fost strategia de biopsie, chiar și care a fost rezultatul biopsiei.”
Noul model prezice în schimb probabilitatea de a muri din cauza cancerului de prostată ajustând explicit pentru mortalitatea din alte cauze. Această caracteristică reflectă o realitate pe care clinicienii o recunosc intuitiv, dar adesea nu reușesc să o cuantifice.
„Există acest fenomen în care pacienții care nu sunt foarte sănătoși – chiar dacă au un risc ușor crescut de cancer de prostată – nu mor de cancer de prostată,” a adăugat Lewicki.
Sursa: [Link către sursa originală a informațiilor]
Senior Editor RevistaSanatatii.ro. Pasionat de lifespan, fan David Sinclair.